Tag:România
Piatra Craiului, acest “uriaș fierăstrău stâncos, o lamă tăioasă de piatră, un masiv fascinant în care drumețul se simte suspendat lângă cercurile desenate de vulturi pe vămile văzduhului.”
O clasică de Bucegi. De fapt nu știu eu cât de clasică chiar este tura aceasta, dar peisajul poartă cu el familiarul Bucegilor, deci o să zic că e clasică, chiar dacă am constatat, cu destul de multă stupoare aș spune, că am călcat abia acum pentru prima oară pe Valea Doamnelor. Și chiar credeam despre mine că nu există traseu marcat pe care să nu-l fi parcurs în Bucegi…
Foarte aproape de linia imaginară ce separă Buzăul de Covasna, undeva cam pe la vreo o mie patru sute și ceva de metri altitudine, există un mic loc bătut de vânturi: Lacul Vulturilor (Munții Siriu). I se mai spune și Lacul fără fund, fără cine știe ce corespondență cu realitatea, căci pe cât de mic lacul pe atât de aproape fundul (cam doi metri jumătate), doar că uneori poate fi drăguț să lași imaginația să hoinărească prin ceea ce ar fi legendele mai mult sau mai puțin mioritice ale locului… mă rog, atâta timp cât păstrezi în minte doar imaginea idilică formată din oi, cai, câini și omenie, ce să zic.
[vc_row css_animation=”” row_type=”row” use_row_as_full_screen_section=”no” type=”full_width” angled_section=”no” text_align=”left” background_image_as_pattern=”without_pattern”][vc_column width=”1/3″][vc_single_image image=”26735″ img_size=”full” alignment=”center” onclick=”link_image” qode_css_animation=””][/vc_column][vc_column width=”2/3″][vc_column_text] […] Patru ani și o pandemie mai târziu, cu multiple zgomote de fond încadrabile negreșit la categoria scârțâieli în ceea ce privește capitolul disponibilităților mele generale ba chiar și pe cel al entuziasmului, m-am trezit, mai mult sau mai puțin cu totul alta și din nou relativ neplanificat, pe un drum de acces printr-o oarecare pădure, acționând conform vechilor mele obiceiuri de a hotărî la […]
Îmi place Dobrogea asta a noastră de iulie. Cu grâul ei proaspăt cosit, cu învârtita galbenă a soarelui, cu baloții ei aurii rotiți pe câmp și cu tot porumbul verde înalt până la nas. Cu moriștile unde vântul s-a obișnuit să fie tăiat și învârtit precum un kurtoș. Cu toată istoria ei cu pietre mici… și cu orientalismele ei amestecate cu tot. Chiar și cu marii cărăuși de secol douășunu, înșiruiți mamuțește unul după celălalt, ce-și pun pașii grei pe […]
Well… așa și nici chiar așa. Am pocnit degețelele, da, am plecat prin Șaua Cocora, da, dar n-am coborât chiar all the way down până la Peștera căci venea potopul peste noi. Și, hai, tot adevărul, nu prea aveam de fapt chef de urcușul acela ceva mai dubios înapoi. Ne-am oprit cam pe la jumătatea drumului la un picnic în buza pădurii și apoi ne-am întors, totul preț de o jumătate de zi. Doar noi, fetele. Patru fetele. Această drumeție […]
Iată-ne din nou în Prăpăstiile Zărneștilor, acest defileu spectaculos, landmark accesibil al Pietrei Craiului. Deși planul inițial fusese o tură la Cabana Curmătura cu rămas peste noapte duminică spre luni în camerele mici, la sfârșitul afluxului de weekend, uite că reconfigurarea sfârșitului de săptămână din Plaiul Foii a însemnat, pe lângă tărăbăreala din Cetatea Râșnov (contrabalansată, nu comentez, de o lumină și o perspectivă minunate) și citirea cu voce tare a tuturor inscripțiilor de la Dino Parc, a însemnat cum […]
Confortul pașilor mici… că-s ai mei, la figurat, că-s ai copiilor, la modul cel mai concret, pașii mici sunt cei care te învață (din nou, și a câta oară oare) să mergi pe poteci mai late (sau mai înguste) sau să-ți găsești (din nou) drumul prin tărâmuri de tot soiul. De la Cabana Trei Brazi (Predeal) la Cabana Poiana Secuilor și înapoi poți să faci 1 oră sau o zi întreagă, depinde de ce anume ai tu în minte în […]
Întotdeauna m-au înspăimântat masele. M-a înspăimântat și să fac parte din ele, m-a înspăimântat și să nu fac, m-au înspăimântat rigorile și șuvoaiele cu ritm extern ce imprimă direcții, dar m-a înspăimântat și libertatea de a fi altfel. Eu cred că totul este de fapt ca un soi de taler în care fiecare își mută dintr-o parte într-alta propriile bile-numerotate-cu-grame-sau-culori-și-texturi, în funcție de preferințe, de cum (se) poate sau de cum consideră. Treaba asta cu libertatea de a fi altfel […]
Cred că le pot spune lejer “momentele mici ce preced momentele mari”. Și, deși am început cu imaginea asta lugubră de toamnă rece și târzie, zic să nu ne lăsăm înșelați de aparențe. Sau, mă rog, depinde cum vrea fiecare, de fapt. Am avut un weekend, 3 sferturi de oră, o altă jumătate de oră, un telefon, câteva foto și câteva butoane. Extra bonus. Căci nu am răgaz deloc să scriu în perioada aceasta. Unde, mai exact? Podu Dâmboviței, lângă […]