Pe Varful Ciucas

[fusion_tabs design=”classic” layout=”horizontal” justified=”no” backgroundcolor=”” inactivecolor=”” bordercolor=”” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” class=”” id=””][fusion_tab title=”Detalii traseu” icon=””]
Traseu: Cabana Ciucaș (1595 m) – Vârful Ciucaș (1954 m) – Șaua Tigăilor – Cabana Ciucaș (1595 m)
Marcaj: Bandă Roșie (BR) + Cruce Roșie (CR)
Durata: Teoretic  4 ore. Noi am facut 6 – am admirat natura.
Când: 16 Februarie 2014 | Cine: Eu, Adi, Razvan, Serban | Tură de 1 zi
[/fusion_tab][/fusion_tabs]

Uite ca am facut-o si pe asta: am inghitit in sec si am urcat auto-moto pana la Cabana Ciucas. Prilej bun pentru Adi sa mai conduca offroad si pentru noi toti ceilalti sa ne zguduim putin creierii. Ce sa zic, au facut drum, au deszapezit mai dihai decat prin Bucuresti in spatele blocurilor (deci propun cine vrea se se mute la Cabana Ciucas, putina naveta nu strica basca nu mai ai masina inzapezita la fiecare ninsoare), deci posibilitatile s-au deschis. As continua cu un “Hm!”, dar il pastrez pentru la vara. Si privesc doar din perspectiva faptului ca am scutit drumul prin padure ca sa ne bucuram mai mult timp apoi de ceea ce era pe sus.

Acu’, aparent m-am ascutit cand mi-au propus sa schimbam tura (initial voiam sa mergem pe Bratocea), dar nu e adevarat – m-am bucurat sa mergem undeva mai relaxat si sa nu ne grabim deloc, mai ales ca pe mine ma termina o tuse idioata si usturatoare si deloc “gafaiala friendly”, de care sper sa scap pana plecam in Italia, totusi. Plus seara lunga de dinainte in care am rememorat cum era la 17 ani…

Si bineinteles ca am inceput cu o pauza. Vad ca au inceput sa se cam schimbe lucrurile in jurul meu, ce ma fac, ce ma fac? P. s-a corupt si mananca pe partie, din ce in ce mai des incepem turele cu “o pauza”… Culmea e ca nu ma mai deranjeaza deloc aceste aspecte, deci cred ca m-am corupt si eu, dar nu vreau sa recunosc inca, sunt in negare totala.

Iar paradoxul diminetii celor ce au baut bere la 9 jumate a fost urmatorul: iarna, la Cab. Ciucas, berea Ciucas este calda.

Ne-am echipat, am plecat si ne-a batut un crivat tot drumul. Ciucasul e renumit pentru vantoasele sale, dar eu nu prea le-am trait pana acum, sau mai bine zis nu prea imi amintesc de ele.

Afara, cald de altfel, si soare tot drumul, o vreme superba. Fara foarte multa zapada, insa, dar suficienta cat sa simtim ca inca este iarna, chiar daca pe sfarsite.

Poteca combinata Banda si Cruce Rosie porneste din spatele cabanei si se indreapta catre conglomeratele stancoase deja familare.

Ca tot imi puneam eu problema, Muntele Chirusca este cel pe care se afla cabana.

In scurt timp se ajunge intr-o sa marcata cu stalp indicator, unde se desparte la stanga poteca spre Saua Tigailor. Noi mergem inainte si spre dreapta si urcam pana la baza Tigailor Mari.

Apoi poteca continua tot de-a coasta pe curba de nivel printre ienuperi pana la un scoc cu zapada adunata pana aproape de vf. stalpului indicator. Adi bate urme in zapada intarita, noi hop top dupa el bucurosi si gata ajungem sus in sa. De unde se vede in urma cam asa.

Ne asteapta apoi inca o poteca frumoasa printre stancarii, turnuri, babe la sfat, extraterestri slefuiti cu grija de vant si ploi, portaluri de trecere in Retezat si centrul pamantului, plus pauze peste pauze peste pauze peste poze peste poze peste pauze.

Inca una

Si-nca

Click pentru slideshow

Si dintr-o serie unde am pierdut capacul de la obiectiv.

#clearhorizon

Continuam si ajungem pe Varful Ciucas de unde vedem tot: si M-tii Grohotis si Baiului si Bucegii si Costila si Piatra Mare si Postavaru si Brasovul si Piatra Craiului si Iezer si 2-3 culmi de Fagaras.

Inca

Adi si Serban au sarit sincron, eu am repetat lectia (nici de data asta nu mi s-a rezultat acest tip de poze, jur ca nici nu mai incerc). Daca de sarit nu pot, nici poze nu mai fac. Na.

La intoarcere am luat-o pe partea celalata, respectiv am continuat oarecum inainte si la stanga de pe varf, coborand pana in Saua Tigailor. Ne-am oprit sa mancam printre mustatile de iarba si m-am bucurat sa constat ca poteca nu coboara foarte abrupt ba din contra din Saua Tigailor incolo incepe sa urce usor ca sa ajunga in final la intersectia cu drumul care vine de la Cabana.

Bucată de urcus pe care m-am taiat absolut ciudat, mi s-a facut un somn incredibil si respiram total aiurea din cauza tusei, a aerului rece sau ceva. Abia asteptam sa ajung la cabana.

Dar inainte de asta am mai gasit un melc.

Si inainte si de asta daca cineva s-ar fi uitat la noi de pe un varf din zona ar fi vazut urmatoarele: intai pe unul care umbla cu diverse gadgeturi inclusiv trepied inclusiv blitz extern (si o blenda ar fi fost extraordinara, zapada nu era suficienta) care ii spunea uneia sa stea intr-o pozitie absolut nemiscata. Am stat nemiscata pret de vreun sfert de ora incercand sa dibui pe unde trecea poteca printre 2 stanci si ascultand la o discutie mega-interesanta despre proteze de sold. E greu sa fii model, nu e pentru mine.

Apoi, acelasi personaj imaginar de pe varf ar fi vazut 3 indivizi care ii strigau de pe partea cealalta a vaii unei a 4-a persoane sa sara. Toti cu aparatele la ochi, toti declansand simultan. In realitate a 4-a persoana nu intelegea ce se intampla si ce vor de fapt cei 3.

Si tot asa.

In final am ajuns la cabana pe o lumina superba de dupaamiaza si am ramas sa mancam. Pe la 6 am luat-o la vale, ne-am trepidat din nou creierii, semnificativ mai putin insa, iar drumul spre casa s-a scurs pe nesimtite.

Bai deci am vorbit mult tura asta. Pe cuvant ca mi-a placut. Eu una sigur mi-am consumat cuvintele pentru multe zile si saptamani (sau mai bine zis le-am recuperat). Suprinzator, si baietii. Si la final desi poate ai spune ca discutiile despre Dacii pot fi boring, iata ca neuronii mei (care au uitat multe alte lucruri) s-au imbogatit cu informatii gen: jiglere, jigleoare sau ceva de genul care trebuiau tot timpul desfundate (presupun cu gura), bujii rupte, sonde inlocuite cu cuie, cum functioneaza motorul si cine impinge pistoanele, cilindrii nu stiu exact, de ce sa imi pun benzina 99, chei care se potrivesc la toate Daciile (asta o aflasem de acum vreo doua saptamani, ca sa vezi!). Deh, daca tata a avut Oltcit, se pare ca am pierdut foarte multe aspecte. Practic un job in sine, cum spuneam.

Nah, sper ca toata lumea s-a simtit bine fiind un grup mai nou, eu una stiu ca da si ceilalti zic la fel.

Cateva cuvinte si despre Cabana Ciucas? Foarte OK mi s-a parut si se preteaza fara probleme la iesiri cu copiii. Tapsanul imens inconjurator e un loc ideal pentru zbenguiala.