Tag:Ture
Piatra Craiului, acest “uriaș fierăstrău stâncos, o lamă tăioasă de piatră, un masiv fascinant în care drumețul se simte suspendat lângă cercurile desenate de vulturi pe vămile văzduhului.”
O clasică de Bucegi. De fapt nu știu eu cât de clasică chiar este tura aceasta, dar peisajul poartă cu el familiarul Bucegilor, deci o să zic că e clasică, chiar dacă am constatat, cu destul de multă stupoare aș spune, că am călcat abia acum pentru prima oară pe Valea Doamnelor. Și chiar credeam despre mine că nu există traseu marcat pe care să nu-l fi parcurs în Bucegi…
Foarte aproape de linia imaginară ce separă Buzăul de Covasna, undeva cam pe la vreo o mie patru sute și ceva de metri altitudine, există un mic loc bătut de vânturi: Lacul Vulturilor (Munții Siriu). I se mai spune și Lacul fără fund, fără cine știe ce corespondență cu realitatea, căci pe cât de mic lacul pe atât de aproape fundul (cam doi metri jumătate), doar că uneori poate fi drăguț să lași imaginația să hoinărească prin ceea ce ar fi legendele mai mult sau mai puțin mioritice ale locului… mă rog, atâta timp cât păstrezi în minte doar imaginea idilică formată din oi, cai, câini și omenie, ce să zic.
Sunt anumite treburi în fiecare dintre noi care, oricât de mult s-ar estompa sau oricât de ascunse ar deveni (chiar și pentru noi înșine cum s-ar spune) sau oricât de mult am dori să nu le accesăm la un anumit moment dat, ele rămân acolo totuși drept miez, forever esențiale, combustibilul unui anumit tip de energie pe care fix la ora asta (7 am, într-o sâmbătă, și nicidecum asta de azi) nu știu dacă să o cuantific bună sau mai […]
Well… așa și nici chiar așa. Am pocnit degețelele, da, am plecat prin Șaua Cocora, da, dar n-am coborât chiar all the way down până la Peștera căci venea potopul peste noi. Și, hai, tot adevărul, nu prea aveam de fapt chef de urcușul acela ceva mai dubios înapoi. Ne-am oprit cam pe la jumătatea drumului la un picnic în buza pădurii și apoi ne-am întors, totul preț de o jumătate de zi. Doar noi, fetele. Patru fetele. Această drumeție […]
Iată-ne din nou în Prăpăstiile Zărneștilor, acest defileu spectaculos, landmark accesibil al Pietrei Craiului. Deși planul inițial fusese o tură la Cabana Curmătura cu rămas peste noapte duminică spre luni în camerele mici, la sfârșitul afluxului de weekend, uite că reconfigurarea sfârșitului de săptămână din Plaiul Foii a însemnat, pe lângă tărăbăreala din Cetatea Râșnov (contrabalansată, nu comentez, de o lumină și o perspectivă minunate) și citirea cu voce tare a tuturor inscripțiilor de la Dino Parc, a însemnat cum […]
Confortul pașilor mici… că-s ai mei, la figurat, că-s ai copiilor, la modul cel mai concret, pașii mici sunt cei care te învață (din nou, și a câta oară oare) să mergi pe poteci mai late (sau mai înguste) sau să-ți găsești (din nou) drumul prin tărâmuri de tot soiul. De la Cabana Trei Brazi (Predeal) la Cabana Poiana Secuilor și înapoi poți să faci 1 oră sau o zi întreagă, depinde de ce anume ai tu în minte în […]
… She could turn a drop of water/ Into an ocean M-am trezit pe la 8 în camera albă de hotel fără să am habar pe unde îmi vor umbla pașii adică spițele roților în orele ce aveau să urmeze. Singurele teme pe care mi le făcusem de acasă fuseseră să îmi rezerv o cameră de hotel lângă un lac și atât. Chiar dacă, să fi fost cu vreo 2 săptămâni înainte, în bunul meu spirit de a mă organiza […]
Cred că le pot spune lejer “momentele mici ce preced momentele mari”. Și, deși am început cu imaginea asta lugubră de toamnă rece și târzie, zic să nu ne lăsăm înșelați de aparențe. Sau, mă rog, depinde cum vrea fiecare, de fapt. Am avut un weekend, 3 sferturi de oră, o altă jumătate de oră, un telefon, câteva foto și câteva butoane. Extra bonus. Căci nu am răgaz deloc să scriu în perioada aceasta. Unde, mai exact? Podu Dâmboviței, lângă […]
[fusion_one_page_text_link link=”#descriere-traseu” class=”” id=””](Click aici pentru a sări direct la foto și la descrierea traseului)[/fusion_one_page_text_link] *** Am ridicat ochii din poteca adâncă acoperită cu jnepeni și m-am uitat în spate, pe cer. Două păsări se jucau acolo sus pe fundalul albastru, atingându-și delicat aripile, survolând împreună înălțimile curate și stâncile aurii în căutarea fericirii. Am zâmbit și mi-am continuat drumul. * Dușmanul încă ascultă în telecabina ce pleacă din Bușteni către Babele, chiar dacă e luni dimineață ora 9.00 și […]