Uite Elanu’, nu e Elanu’

As putea folosi la fel de bine titlul “Elan Amphibio Inspire – Schiurile care merg singure”, numai ca realmente din pacate nu asta a fost highlight-ul zilei.

Vineri am fost in Poiana. Cu Pel si Cara, spre testarea schiurilor mele cele noi (cele linkuite mai sus) si ca sa incercam sa evitam putin cozile si masele de oameni pe care le prevedeam pentru week-end.

Dar vai, in timp ce eu schiam intr-o exuberanta totala pe ultimele partii, Carica a trecut de la bucurie la agonie si a testat inca o data direct pe pielea ei ce inseamna sa traiesti in Romania: a ramas fara schiurile ei rosii (tot Elan) intr-un moment de… cum sa-i spui? Neatentie? Incredere? Uitare?

Stiu ca atunci cand spui: “Mi-am lasat schiurile langa masina si m-am dus la baie si cand m-am intors schiurile nu mai erau acolo”, lumea se poate uita la tine exact asa cum s-a uitat politaiul caruia i-am spus ce ni s-a intamplat juma’ de ora mai tarziu. Dar cand masina e parcata la 5 metri vis-a-vis de gondola si tu chiar nu te duci la Rossignol sa bei un ceai juma de ora si zici “Lasa ca ma duc 2 minute la baie ca fac pe mine si le iau la intoarcere” parca nu-ti mai vine sa te uiti si sa il mustruluiesti verbal sau non-verbal pe pagubitul care a uitat o minuta ca nu se afla in Austria sau Elvetia. Eu una si la fel si Pel nu am avut NICIODATA (pana acum) grija unde, cum si pentru cat timp ne lasam schiurile. Om fi si noi mai idioti si aerieni e-adevarat, poate ne meritam aceeasi fata a politaiului despre care ziceam mai devreme.

Imi pare rau Carica de pierderea suferita, dar vorba lui Dragoselu’ bine ca nu s-au rupt :):), orice ar fi insemnat asta.

Si in acelasi timp trebuie sa ne para si bine caci iata, marea schioare-tenismena in devenire are acum, ca vrea ca nu vrea, oportunitatea sa testeze niste schiuri minunate si sa vada daca nu cumva si le achizitioneaza.

Ceea ce ma duce putin cu scrisul catre descrierea succinta a iesirii noastre la ski dupa cum urmeaza:

• vant, vant, vant si iarasi vant – gondola a mers circa juma’ de ora dupa care au oprit-o;
• partiile acceptabile spre bune – a nins, dar nu chiar suficient;
• am fost constransi sa ne dam pe sus – la telescaunul de pe Drumul Rosu dupa care pe la 3 am coborat la telescaunul mult mai liber de pe Lupului;
• asa ca nu stim care erau exact conditiile decat pe Drumul Rosu, Lupului, prima bucata de Sulinar. Subteleferic n-am servit ca nu mai aveam cu ce sa urcam inapoi;
• astfel, am stat la coada mult la fiecare tura, plus ca scaunul nu putea cu viteza din cauza de vant foarte puternic

Daca ne referim strict la iesirea de schiat – o iesire buna zic eu, exceptand cozile de la scaun.

Am facut si 1 foto cu aifonica:

Si acum 2-3 vorbe despre minuni :). Cum s-ar spune, “Abia acum am schiuri”.

Eu una, nefiind o cine stie ce schioare in mod real, am simtit totusi o mare diferenta legata de siguranta mea pe partie. 1 la mana, stau pe partie (cu schiurile vechi simteam ca de la anumita viteza incolo imi luam zborul). 2 la mana, am curaj sa virez si sa nu-mi mai fie asa de frica ca se duce schiul de sub mine (de exemplu pe gheata, alunecarea, derapajul sunt minime) sau ca mi se incaleca schiurile (cu cele vechi mi se intampla frecvent). 3 la mana – pot merge pe canturi mai usor si cu mai multa siguranta, pot face viraje putin mai in forta. Apoi, Pel mi-a zis ca m-am mai relaxat putin din pozitia aia in care aveam schiurile infipte undeva si eu ma roteam in jurul lor rigida si crispata – ceea ce am simtit si eu. Nu mi se par foarte greu de manevrat, mai ales ca m-am mai obisnuit cu ele. Sunt destul de grele la carat, dar in picioare nu le-am simtit deloc asa.

Recomand tuturor aceasta investitie, chiar daca nu e una mica – dar daca conteaza calitatea schiului si nu mergi doar ocazional, se merita fara discutie. Le-am luat de la Killyprest din Brasov, ei aduc schiuri Elan in Romania, si le-am comandat la sfarsitul sezonului trecut cu 40% reducere si mi-au venit in noiembrie. Pentru alte informatii va stau la dispozitie.