Proiectul “Natura Fara Bariere”

De cate ori v-ati gandit sa plecati cu copiii intr-o drumetie sau la o cabana si sa va dea inapoi faptul ca ba nu stiti pe unde sa mergeti, ba nu aveti informatii despre traseu si acces, ba ca v-ati gandit ca sigur o sa isi rupa picioarele pe poteca/ drum? Si cat de mult ati vrea sa ii familiarizati totusi cu muntele si activitatile outdoor, macar once in a while, chiar daca unii dintre voi nu sunteti neaparat pasionati de treaba asta? Si, mai mult decat atat, v-ati pus vreodata problema cum ca pe langa asta, muntele si natura ar trebui sa fie aproape si pentru aceia dintre noi care au dificultati in a se deplasa si pentru care a o lua la pas catre ceva nu este chiar atat de la indemana? Sau cata bogatie sufleteasca vine impreuna cu asta?
Ei bine, noi, in Romania, stam prost spre foarte prost la capitolul asta. Mai precis e un capitol care de fapt nu exista nici fizic si nici in faptele si, din pacate, nici in mintile multora.
Imi aduc aminte de o vacanta in Elvetia, cu “Tinerii din Grindelwald” (adica noi :)), in care am facut cateva drumetii in zona atat de celebra din Alpi. Retin ca ieri accesul usor peste tot si promenada de la 2000 de metri altitudine, potrivita pentru orice fel de carucioare, orice fel de varsta, orice fel de picioare sau roti, de pe care, parcurgand-o, iti puteai clati privirea cu frumusetea Eigerului si a Jungfrau-lui.
Noi suntem inca foarte departe de asta (din pacate din multe puncte de vedere), desi si noi avem Babele si Omu, Piatra Arsa, Ciucasul, Muntii Baiului cu perspectiva lor superba asupra Bucegilor, imprejurimile Zarnestiului, ale Branului si ale Magurii, asta ca sa enumar doar cateva zone pe care, din pacate, desi le avem sub nas nu ne sunt chiar la indemana. Nu le cunoastem decat o mana de oameni raportat la lume, nu prea stim sa ne bucuram frumos de ele si de multe ori nu avem nici informatia si nici posibilitatea sa o facem.
Ei bine, cunosc si stiu cativa oameni care s-au gandit si in general se gandesc ceva mai sus decat la a consuma ceea ce exista si ceea ce este “dat” la ora actuala la noi. Care se gandesc sa dezvolte si sa imbunatateasca pe cat posibil lucrurile, sa le dea si altora, privindu-le cumva de sus si in perspectiva. Si este o viziune care se muleaza numai bine si pe modul meu de a gandi in acest context.
E vorba de AECO (Asociatia pentru Educatie si Cultura Outdoor), care impreuna cu Rucksack Mountain Guides au inceput un proiect care mi-a sclipit din prima. Proiectul Natura Fara Bariere isi propune sa puna in valoare turismul montan din jurul Brasovului pentru persoanele cu dizabilitati, familii si copii (inclusiv in carucioare), atat prin cercetarea in teren (etapa actuala) cat si, cu atat mai important, prin elaborarea si tiparirea unui ghid ce va contine informatii si trasee montane din zona, potential accesibile acestui grup de persoane.
De ce acest proiect? Prin cuvintele lor, pe care eu am venit doar sa le subliniez si sa le prezint prin prisma propriilor ochi :).
- lipseste informatia centralizata legata de potențialul natural al zonei Brașov (adresata acestui public tinta)
- lipseste educatia populației pentru practicarea activităților outdoor, indiferent de dizabilități și nivel de pregătire (da, asa e, din pacate :(). La nivel de masă, în România, nu se practică mersul în natură pe poteci montane de către acest grup de persoane
- exista un nivel scazut de incredere in societate față de accesibilitatea zonei montane pentru aceasta categorie de persoane, în condiții de siguranță și minim confort
Proiectul se desfasoara in perioada mai – decembrie 2015 si este sustinut de Fundatia Orange, iar masivele cuprinse in elaborarea acestei analize sunt Piatra Craiului (zona nordică), Bucegi (zona nordică), Postăvaru, Piatra Mare si Ciucaș (zona nordică). Cat despre ghidul tiparit/ online, acesta va include descrierea traseelor selectate și evaluate din punct de vedere al accesibilității/ dificultatii lor pentru cele două grupuri țintă.
Care e ideea de fapt? Ca mai sunt poate ghizi sau organizatii care ofera servicii de genul (cel putin pentru familii cu copii, nu stiu daca si pentru persoane cu dizabilitati), destul de complicat sa ajungi la ei si pe destul de multi bani insa. Ideea este sa existe un acces facil la informatii pentru toata lumea, care informatii sa poata fi gestionate individual, sa nu depinzi de cine stie cine ca sa iesi un week-end la munte. Sa existe informatia la indemana, tiparita sau online, sa fie una corecta si pe care sa te poti baza astfel incat sa-ti poti face un plan coerent pe marginea ei si sa poti sa incepi sa iesi in natura, sa iti oferi ocazia sa iti placa, sa iesi din nou si iarasi si din nou, sa le spui si prietenilor si tot asa mai departe. Sa-ti dezvolti cultura asta a activitatilor outdoor :).
E un proiect tare frumos, cu toate astea foarte dificil, avand in vedere lipsa totala a infrastructurii in directia asta si timpul extraordinar de lung in care lucrurile pot incepe efectiv sa se vada in teren. Nu tu poteci amenajate, nu tu cabane cu facilitati, daca ar fi sa le iei pe toate la puricat, sunt multe-multe care lipsesc. DAR un inceput exista pentru toate, azi evaluam trasee, maine sunt propuse unele dintre ele, poimaine mai evaluam si altele, raspoimaine se pot amenaja cateva dintre ele si tot asa. Eu chiar cred in treaba asta.
Sunt bucuroasa rau ca am ocazia sa ma implic ca voluntar pasionat de munte cu copil acasa deci direct interesata si sa-mi pun picioarele si mintea la contributie pentru proiectul asta. Cumva, chiar recent si inainte de implicarea mea efectiva, ma gandeam la pasiunea asta a mea pentru munte si la procentul alocat acesteia din timpul meu (adica al MEU) efectiv liber, care este foarte mare (procentul, nu timpul :)). Si la cum sa fac sa se si rezulte ceva suplimentar in materie de “meaningfulness” din asta. Ca pana acum aproape totul s-a rezumat la a “consuma” spre propria-mi fericire si multumire ceea ce avea natura sa imi dea si fizicul sa-mi sustina. Si sa mai indrum pe cei apropiati sa o faca si ei. Ori de fapt o parte din mine la randul ei, asa taras-grapis-sincopat-printre diverse, isi doreste si ea sa “dea mai departe” bucuria acestui soi de activitati la nivel mai “macro”, asa :).
In limita timpului pe care o sa il am, o sa incerc sa mai scriu si pe blog legat de una alta cu privire la acest proiect. Dar va invit sa urmariti si mai bine pagina de Facebook “Natura Fara Bariere“, de unde aveti mult mai multe de aflat cu privire la cum merge treaba :).
Iesiti la munte vara asta! Poate ne intalnim pe-acolo :).
[…] Continuarea o puteți citi chiar pe blogul Ilenei https://imagesandwords.ro/ […]