Hello, Asia! (2010). Chinatown, Bangkok
Chinatown – unul dintre cele mai vechi si mai pline de zumzaiala locuri din Bangkok. E locul in care e musai sa mergi daca vrei street food pe bune, daca vrei bazaruri si piete la fel de pe bune. Ziua e un furnicar obisnuit, iar noaptea devine unul dintre cele mai autentice locuri in care poti manca de pe strada si simti viermuiala orasului. Si, cum scrie si in carti, pare ca nimic nu este “aranjat” sau facut special spre atragerea turistilor. Este exact asa cum este: Yaowarat Road & around.
Prin 1780, Regele Rama I a ales acest loc drept principalul punct de interes situat pe malul estic al raului Chao Phraya. De fapt in Chinatown au ajuns sa se intalneasca doua mari culturi existente in Bangkok – China si India (cartierul Indian se afla si el in apropiere) – intr-o explozie de culori, mirosuri, arome si arhitectura.
A little bit of China
and of India
Pe noi ne-a intampinat din start acea explozie de mirosuri sus-mentionata, un furnicar de masini si oameni amestecati printre atat de uzualele food-carturi cu mancare facuta pe loc, gherete cu de toate, tuk-tuk-uri, scutere, claxoane, populatie. De pe stradutele oarecum adormite si pustii de mai devreme, la o trezire colorata si o multime de oameni ce se foiau incolo-incoace care mai de care.
La fel am facut si noi, in cautarea unui loc in care sa ne oprim sa mancam. Nu ne-a luat mult sa-l alegem: un colt de strada hiperplin, cu mese cam pana in mijlocul bulevardului, intr-o intersectie de altfel foarte circulata si plina de masini.
Se intampla ca unii dintre noi aveam diverse nevoi mai mult sau mai putin urgente. In consecinta, am apucat cu destul de putina incredere manuta intinsa a unui domn ce spunea: follow me. Acelasi domn a ridicat apoi manutza ramasa in aer si a oprit suvoiul auto printr-un gest cat se poate de firesc, pentru ca noi sa ne putem strecura prin acelasi suvoi pana pe partea cealalta a drumului. Acolo, am apucat-o curajosi pe o straduta aflata in semi-bezna, doar ca sa descoperim mai apoi bucataria.
Am incercat rand pe rand toaleta umpluta cu naftalina si lime (da, nimic anormal aici, peste tot in zona gasesti pe post de odorizant la baie o naftalina puturoasa exact ca in anii ’80, agatata intr-un colt pe undeva; e chiar interesant sa te intorci in timp in dulapul bunicilor) si ne-am intors, mai bogati cu inca o experienta.
Ce vreau de fapt sa spun. Sa stiti ca iti trebuie niste nervi destul de tari ca sa poti fi chiar relaxat pe tema asta, mai ales dupa o vizita de tipul celei de mai sus. Stiu oameni care au ajuns in zona si au facut 180 de grade inapoi pentru a reveni intr-o zona apropiata de zona de confort, asta sparkling-shiny pe care cica o avem noi ca standard. Stiti ce? Daca e sa gandesti la rece, after all, e doar standardul nostru si o treaba de cultura exact la fel cum este si in cazul de mai sus sau in fiecare alt loc pe lumea asta, cu care ne putem potrivi sau nu.
Cât despre nervi, eu recunosc ca nu-i am mereu. Mai ales de cand cu Surina. De data asta insa, mi-a fost bine; dar uite, revenind in locul cu pricina la urmatoarea vizita (in 2013 cred), sa stiti ca n-a mai fost asa de simplu. Pentru ca eram cu Suri literally de gat si oricat de familiarizata cu locul as fi fost, perceptiile se schimba radical, fir-ar sa fie, ca locul tot ala e after all, si am avut mult de luptat ca sa apuc si sa ma tin un pic de sinapsele alea de mai devreme. Pentru noodlesi macar, tom yum mai ales si atmosfera in special.
Orisicum, revenind la acest 2010 free of obligations, bla bla si concluzionand, aveam sa mananc cel mai bun Tom Yum ever. Alaturi de diverse soiuri de noodlesi si fried rice with eggs si tot felul de pastai bune si crab cred si nu mai stiu. All local stuff. Si neaparat bere. Chang. Am stat acolo cu localnicii si ne-a plouat marunt-marunt. Ne-am amestecat si noi putin cu feelingul locului.
Acest Tom Yum pentru care m-as intoarce oricand
Meanwhile…
Cam așa atmosfera de pe străzile Bangkok-ului (și a multor alte orașe din zonă de altfel). You either can take it or you can’t. Însă este atât de mult parte din specificul și din cultura locului, încât este o bucurie și doar să fii atent și să observi tot ce apartine zonei atat de diferita față de lucrurile cu care tu esti obisnuit.
Da, la fiecare colt al strazii, in fiecare loc liber de pe trotuar vei gasi o masa si scaune mici
[fusion_separator style_type=”none” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” class=”” id=”” sep_color=”” top_margin=”7″ bottom_margin=”” border_size=”” icon=”” icon_circle=”” icon_circle_color=”” width=”” alignment=”center”][/fusion_separator]
Tuk tuk in trafic
Some street food specials, ochite pe viteza. Constat ca stau cam slabut la capitolul good food-photos, I guess I should go back and fix that.
Cred ca vorbim aici de un soi de carne crud uscata, nu mai stiu really.
[fusion_separator style_type=”none” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” class=”” id=”” sep_color=”” top_margin=”7″ bottom_margin=”” border_size=”” icon=”” icon_circle=”” icon_circle_color=”” width=”” alignment=”center”][/fusion_separator]
La plecare am luat castane prajite în pungă și am intarziat bine la intalnirea pentru mers acasa.
Escortele noastre dormeau duse – i-am trezit din somn si hopa sus. Eram si noi mai mult decat rupti – iar a doua zi la 5 dimineata trebuia sa fim in aeroport pentru zborul catre Singapore. Noi trei am adormit in masina si din nou ne-au inghetat creierii pana acasa si din nou am mers pret de 70 de ani – jur ca nu inteleg de ce. Whatever. Iar fetele s-au socializat in continuare cu prietenul microbist. Cred ca am ratat la mustata o iesire in vreun club sau ceva, pun pariu.
Am ajuns cu totii atat de obositi si intepeniti de frig la hotel, numai ca sa ne trezim peste 3-4 ore si mai chiori. Pana la Singapore am zburat cu Air Asia – unul din segmentele care realmente imi stateau in gat in aceasta excursie si pentru care CU GREU am renuntat la un zbor cu Singapore Airlines pe aceeasi ruta pentru numai 20 de dolari in plus – ca sa vezi ce inseamna sa nu cunosti cum stau lucrurile; not to mention ca fix in aceeasi calatorie am zburat cu almighty Lufthansa si am simtit ca am fost la un pas de moarte, deci ma rog, un alt exemplu legat de cat de relative pot fi lucrurile in viata. Pentru cei interesati de cum se zboara cu Air Asia, a fost un zbor foarte-foarte OK, Air Asia e o companie foarte mare (ma rog, intre timp au si avut prima tragedie de proportii dar n-ar fi primii carora li se intampla) si all in all am ajuns safe & sound la Singapore. Ceea ce va face subiectul altei postari.
Multumesc Irina si Grisi pentru foto suplimentare. Si chiar dacă o parte din fotografiile noastre suferă un pic la calitate, am ales să le pun pe aproape toate doar pentru aerul locului.
Ne vedem la Singapore.
