Tag:tunestales
Câți dintre voi ați ascultat vreodată cu atenție versurile acestei piese? O piesă reinventată într-un cover la foarte mare înălțime. Foarte mare. Încă unul. [fusion_youtube id=”https://www.youtube.com/watch?v=u9Dg-g7t2l4″ alignment=”center” width=”600″ height=”” autoplay=”false” api_params=”” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” class=””][/fusion_youtube] [fusion_separator style_type=”none” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” class=”” id=”” sep_color=”” top_margin=”20″ bottom_margin=”” border_size=”” icon=”” icon_circle=”” icon_circle_color=”” width=”” alignment=”center”][/fusion_separator] Hello darkness, my old friend/ I’ve come to talk with you again/ Because a vision softly creeping/ Left its seeds while I was sleeping/ And the vision that was planted in my brain/ Still remains/ Within the sound […]
The temporary prisoner of new music. Better said, of old music with new sparkles. About Life. David Gilmour – There’s No Way Out Of Here (1978) There’s no way out of here, when you come in you’re in for good There was no promise made, the part you’ve played, the chance you took There are no boundaries set, the time and yet you waste it still So it slips through your hands like grains of sand, you watch it go […]
Deunăzi m-am lovit accidental de această piesă. Și de fapt am ajuns aici. Soundtrack-ul de la Arizona Dream (Emir Kusturica), semnat de Goran Bregovic cu Iggy Pop. În caz că l-ați uitat, nu îl știți, sau vreți să descoperiți ceva fain. Tot soundtrack-ul aici: Arizona Dream Soundtrack. E o legatură roșie, atât. Sub forma unei casete audio Maxell.
About the girl Who bought A Stairway To Heaven That lies On the whispering wind. Live at Madison Square Garden, 1973. (Prima dată când am văzut această filmare, m-a oripilat atat de tare apariția lui Plant încât am refuzat mult timp ideea de a aprofunda conținutul. Eram mică rău… :)) Iar apoi, pe acordurile care însoțesc versurile ce leagă clinchetul zglobiu al pădurilor, întotdeauna am crezut că Page își face chitara să râdă… Plant says “I think this is a song of hope”. […]
Gettin’ ready for the Saline Royale D’Arc-et-Senans. Rowing a boat on an Endless River (even though We’ll Rattle That Lock and only with Gilmour :)) [fusion_youtube id=”https://www.youtube.com/watch?v=Ezc4HdLGxg4″ alignment=”center” width=”600″ height=”” autoplay=”false” api_params=”” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” class=””][/fusion_youtube] [fusion_separator style_type=”none” top_margin=”20″ bottom_margin=”” sep_color=”” border_size=”” icon=”” icon_circle=”” icon_circle_color=”” width=”” alignment=”center” class=”” id=””/] Sursă feature photo: openculture.com
Mi-au fugit gândurile la Andrieș și la Interioarele lui, la fel de vii și astăzi. O redescoperire frumoasă. Și am preferat varianta originală, cea de pe celebrul vinil maro. [fusion_youtube id=”https://www.youtube.com/watch?v=eyEay6MCUkQ” alignment=”center” width=”600″ height=”” autoplay=”false” api_params=”” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” class=””][/fusion_youtube] Sursa feature foto: jurnalul.ro
Iaca ce-am descoperit! Aș putea-o clasa la săptămana creativă că tot sunt în urmă (dar să știți că temele mi-s făcute, doar că nu le-am urcat), dar mai bine la TunesTales. Fiți atenți aici. Sunt cu nasul în niște calcule și-am zis hai să-mi pun niște muzică să mi se pară mai frumos. Și zic eu: aș asculta din “The Imagine Project” al lui Herbie Hancock, că mi-am propus de mult să-l reascult. YouTube search, pun Imagine, rămân cu fereastra deschisă și vreau să […]
Fix acum 47 de ani, The Beatles susțineau ultimul concert în public, pe acoperișul clădirii Apple din 3 Saville Row, într-un soi de apariție “impromptu” ce avea să lase cu ochii mari și gura căscată (și cu capetele pe spate și cu privirea în sus) pe trecătorii de la parter și nu numai, înainte să fie întrerupt politicos de către poliție. Concertul de pe 30 Ianuarie 1969 avea să închidă filmul documentar Let It Be (1970) și de altfel e considerat de mulți sfârșitul […]
O piesă care mă duce cu gândul la discoteca organizată pe butuci în nesfârșitele tabere de la Bușteni pe la sfârșitul anilor ’80, cu magnetofon și cine știe ce boxe PLUS glob luminos cu oglinzi colorate :). Și la casa prietenului din copilărie, cea de vis-a-vis de grădină, prieten care îmi strica de fiecare dată bicicleta de îndată ce tata îi îndrepta ghidonul. Casă în care am văzut primele vase fragile de porțelan chinezesc :). Pe bune. E o piesă […]