De ce mă operez de LIA

De fapt punerea “în titlu” este cât se poate de nepotrivită. În primul rând că nu mă operez eu, ci sunt operată de alții. Și propriu-zis nu se operează ligamentul ci se reconstruiește. Este vorba de ligamentul încrucișat anterior de la genunchi, desigur.

În anul de grație 2009 am avut o coleziune cu o doamnă pe o partie roșie din Kaprun. Numărul 12, rețin, sau să fi fost pârtia 7? Seara la 4 jumate la ultimul telescaun. Dânsa a plecat de pe loc fără să se asigure, iar eu aveam suficientă viteză și eram suficient de neexperimentată încât să nu pot evita contactul. Așa că am curs la vale încolăcite amandouă pe un șleau înghețat până când nu mi-au sărit schiurile și ne-am oprit.

Între timp eu mă uitam la genunchiul meu stâng pocnind în aer habar n-având ce urma să însemne treaba asta în continuare pentru mine.

Vă duce gândul în termeni de “câte nu s-au mai putut face?”. Eu vin și zic fix invers – sunt mai multe lucruri pe care de fapt le-am făcut și învățat tocmai pentru că. Și de lucrul ăsta mi-am dat seama fix acum, pe măsură ce scriu aceste lucruri.

Acum schiez de 10 ori mai bine ca atunci și am în spate de tot atâtea ori mai multe experiențe sportive și nu numai decât poate fără suceala din aer. Și vara asta poate că voi avea răgazul să continui toate poveștile începute și necontinuate, inclusiv pe asta.

E ora 5.32 am si îmi pregătesc catrafusele ca să plec la spital. Acolo mă așteaptă cea mai faină echipă de medici (a se citi oameni, și încă mai mult decât atât) pe care conjunctura i-a adunat ca să repare ceea a venit momentul să repar. Mult succes, dragilor! Ceea ce-mi doresc și mie :).

Sursa feature photo: onsmd.com