Marillion – Lavender

Cum se face că atât de multă muzică bună e British? Cum îmi place de câte cineva și mă gândesc “ăștia de unde sunt?”, răspunsul este aproape invariabil British. Se întâmplă ca și în orice altă industrie, cred. Elvețienii fac ceasuri, belgienii ciocolată, japonezii roboți. Așa și englezii. Fac muzică bună. Cred că e as simple as that :).

Pe Marillion nu îi știu încă prea bine. Am ascultat foarte puțin și foarte demult. Tot ce știu despre ei este că au fost niște ciudați ai vremurilor în care au avut succes cu toate că au avut de-a lungul timpului o problemă uriașă de imagine în media, fiind considerați total “în afara erei” din punct de vedere muzical. În consecință abia aștept să îi cunosc mai bine :).

Până una-alta, uite mai jos o piesă de pe cel mai celebru album al lor, “Misplaced Childhood (1985)“. Am ales al doilea cotat single de pe acest album “full concept”: “Lavender” (locul 5 in topuri) în care, total neobișnuit pentru muzica vremii, partea de pian este înregistrata în studio la un pian cu coadă Bösendorfer (deși în videoclip apare un pian Bechstein). Versurile aici.

Enjoy!

[fusion_youtube id=”https://www.youtube.com/watch?v=ZTdOMV-yTRg” alignment=”center” width=”600″ height=”” autoplay=”false” api_params=”” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” class=””][/fusion_youtube]