The Color Run – 3,5 Ani cu 3,5 Km de Alergare Ușoară

Ai-ai-ai, ce restantă am rămas cu povestea asta…

Am rămas restantă din mai multe motive de fapt. Primo: nu am avut foto. Și când într-un final am avut foto, n-am mai avut timp, iar energia momentului s-a disipat, m-am luat cu altele și povestea s-a pierdut printre cotloane. Și mai apoi pentru că-s în general precaută cu expunerea altor persoane pe-aici, copii sau adulți deopotrivă. În general nu expun. În particular întreb. În unele situații unii mai și apar :).

Așa că da, asta e una din situațiile alea (și-o să mai apară câteva din câte presimt). Am pus mâna să scriu cum am fost noi în echipă de 4 la colorat din cap pâna-n picioare la The Color Run în primăvară. Eu cu sor’mea și Surina cu “Iliana, pietena mea” (și verișoara sa, aș adăuga eu). Si cum am “chiștigat” și niște medalii cu totul și cu totul de aur.

Foarte multe în sine totuși n-ar fi de povestit – fetele astea mai mari mai fuseseră și stiau, noi două astea mai mici eram la premieră. Sincer m-am preocupat nițeluș de diponibilitatea fi-mii de a alerga toți cei 5 kilometri dar cumva în sinea mea știam că nu avea cum să fie o cursă abandonată dupa primii 100 de metri pe motiv de lene. Asta plus o poveste fantastică despre adidașii magici ROZ care-i dau putere să alerge toată cursa, împreună cu o gloată uriașă pentru a imprima efectul de turmă și iata-ne încă alergând ușor dupa primul kilometru jumate și două pauze de apă pe marginea drumului. Am ținut-o apoi din mers în pauze în alergat tot restul cursei, desigur că spre sfârșit mai mult mers, ca să nu zic târâit :), dar estimez eu cu un total de 3,5 km alergați așa, în ritm ușurel, ca de 3,5 ani în pas cu 35 :).

[fusion_builder_container hundred_percent=”yes” overflow=”visible”][fusion_builder_row][fusion_builder_column type=”1_1″ background_position=”left top” background_color=”” border_size=”” border_color=”” border_style=”solid” spacing=”yes” background_image=”” background_repeat=”no-repeat” padding=”” margin_top=”0px” margin_bottom=”0px” class=”” id=”” animation_type=”” animation_speed=”0.3″ animation_direction=”left” hide_on_mobile=”no” center_content=”no” min_height=”none”]

The Color Run e un eveniment foarte fain chiar dacă e pe bani (destul de mulți aș adăuga eu). E fain în special pentru copii, fiindcă e plin de culoare și de veselie, așa. E vorba de 5 kilometri alergați pe fiecare cum îl mână cheful și relaxarea, iar la fiecare kilometru te asteaptă o poartă prin care ai de trecut și unde ești împroșcat cu praf colorat din cap până-n picioare (sau după preferință). Surina e mai reticentă la prafuri – a se citi “plus nisip, creme, loțiuni, texturi, lipiceli scl. scl.”, deci a reieșit relativ curată din toată povestea, oricât ne-am chinuit atât eu cât și altii cu teoria “murdăria este bună”. Se pare că ea știe mai bine. Ceea ce nu este valabil pentru verișoara verde… Fiona pe numele ei de scenă. Și uite nefăcuta… 🙂

Pe lângă timpul de calitate petrecut cu pupezele (toate trei, adică), sincer m-am distrat teribil să mă uit la Suri (ca ailaltă a zbughit-o mult peste orice putințe ale noastre ca să o mai putem urmări) cum fuge de mama focului și se laudă după aia un an de zile… și acum își caută medalia prin casă și îmi spune de fiecare dată când are ocazia că ea mai vrea la “Colol Lun”.

Cam așa atmosfera:

Să știți că fost o primă experiență de alergat tare faină și distractivă pe care o recomand tuturor și de aceea și scriu despre ea aici. Hai să ne încurajăm copiii la sport și activități outdoor, că, vorba unei foto pe care am văzut-o recent pe FB…

Kids don’t remember their best day in front of the TV, you know?

(Mulțumesc pentru foto Iri, Zbucs și organizatorilor)

[/fusion_builder_column][/fusion_builder_row][/fusion_builder_container]