18 Grade Latitudine Sudica, Tropicul Capricornului
Acum 10 minute vorbeam cu P. si cu Casi legat de faptul ca am avut foarte mare noroc cu orientarea in spatiu in ceea ce priveste vacanta noastra in Fiji de pana acum, in ciuda faptului ca mai toti am trait cu sentimentul ca problema nu a fost studiata exhaustiv inainte de a decide unde stam si planul de bataie. Lucrurile s-au legat minunat, de parca eram deja familiarizati cu locul si deciziile erau luate in cunostinta de cauza, desi in mod real nu a fost chiar asa. Bine, pe de alta parte cred ca e cam greu sa gresesti atat de fundamental incat sa ajungi sa iti strici vacanta in necunostinta de cauza, dar sa stiti ca am vazut cateva locuri zilele astea in care nu ne-am fi dorit neaparat sa locuim.
18o Latitudine Sudica, la nord de Tropicul Capricornului. Fiji e o tara insulara, un arhipelag de 333 de insule aflate in Oceanul Pacific, mai precis in Melanezia (Sudul Oceanului Pacific), cam la 3200 km de coasta Australiei si la vreo 16.000 km de Bucuresti :). Viti Levu si Vanua Levu sunt cele doua insule principale, casa pentru marea majoritate a populatiei de vreo 850.000 de locuitori. Capitala la Suva, cel mai mare oras din tara, pe Viti Levu, pe care insula locuiesc si 3 sferturi din popor si momentan si noi. Si din cele 333 de insule, doar o suta si ceva sunt locuite.
O sa incerc sa imi mai presar propriile pareri si cu informatii din astea mai concrete, dar daca va intereseaza informatii specifice (turistice sau nu) despre zona, pentru moment va recomand internetul :). O sa incerc sa scriu ceva separat si despre Fiji in general, dar asta probabil ca dupa ce vom pleca de aici :).
Dupa cum vedem noi lucrurile acum, cand vrei sa vii in Fiji ai cateva aspecte la care trebuie sa te gandesti inainte. Cel mai important, dupa ce ti-ai luat biletul de avion dupa ureche pentru ca orisicum aveai in plan sa ajungi candva in Australia si oferta de zbor a fost prea buna (680 de lire pentru juma’ de glob inconjurat mi se pare mai mult decat motivant pentru o vizita in zona), si dupa care moment ti-ai calculat costurile locale si ai vazut ca totul este destul de justificat de scump si totusi ai decis sa te duci pentru ca, da, biletul de avion este deja luat si nu mai ai ce sa faci :):) ce fraza lunga fara cap si coada :):) – deci cel mai important lucru dupa toate astea este turismul pe care vrei sa il practici.
Daca vrei sa zaci pret de X zile pe o insula paradis tropical fara sa te intereseze prea tare sa le vezi si pe altele cosumand mai mult timp decat necesar facand asta, atunci poti alege sa stai pe o insula ceva mai mica, poate chiar un island resort, asta daca esti tipul solitar si nu te deranjeaza sa stai doar tu cu tine insuti in mijlocul oceanului 10 zile inconjurat de ape pentru o scumpete de la 150 USD/ noapte/ persoana in sus in niste conditii in general dubioase. Daca mai mergi si in luna noiembrie, poti sa fii sigur ca nu gasesti aproape pe nimeni si ca singuratatea nu iti va fi in niciun fel compromisa la banii astia :).
Daca esti tipul care totusi mai vrei sa ai contact si cu altii, sa mai iesi la o carciuma si sa vizitezi macar o parte din zona pentru care ai calatorit jumatate de glob sa o vezi, atunci ar trebui sa stai pe insula principala, in Viti Levu, de preferat mai pe langa port asa si anume in zona Denarau, asta ca sa iti fie usor accesul pe mare, la carciumi, in sate sau la ceva cumparaturi. Noi in functie de asta am ales zona Denarau ca si prima oprire intr-un loc despre care nu stiam mai nimic. Buna decizie.
Denarau Island e o zona amenajata relativ recent (anii ‘90 cred), ca un parc imens, man-made in mare parte, in care se regaseste principalul port turistic la insulei si unde sunt adunate si principalele resorturi din astea mai smechere. Ei isi zic “largest integrated resort in the South Pacific”.
Nu va asteptati sa gasiti in aceasta zona paradisul tropical, nu aici neaparat se afla plajele cu nisip alb si apa turcoaz si palmieri indoiti si nuci de cocos imprastiate si nici Robinson Crusoe. Sau cel putin nu la Fiji Resort & Spa managed by Hilton unde am stat noi.
Nu ma intelegeti gresit, locul e cat se poate de minunat, chiar cred ca printre cele mai fancy smency din Fiji, dar pentru noi a reprezentat doar o practicalitate cat de convenabila posibil ca si costuri, care indeplinea mare parte din criteriile noastre de cazare in grup mare (adica toti la un loc) intr-o locatie superioara dpdv calitate – totul pentru a putea deschide optiunile ca sa il gasim mai usor si mai des pe Robinson. De aceea timpul petrecut in resort a fost limitat la prima zi cu ploaie si la breakfast si, cand apucam, cu Suri la piscina. In rest pe mare. Culmea Fijiana, as spune, scump si nefolosit, insa nu suntem noi aia care intr-o vacanta de genul asta sa zacem la piscina sub umbrele alaturi de tot felul de personaje plictisite.
Ce-am facut 4 zile pe mare cu barca de mai sus? Pai ne-am plimbat dintr-o insula in alta; pe romaneste spus, am explorat zona. Si am inotat in Ocean, la mai mica sau mai mare adancime, cu sau fara veste, cu sau fara snorkeluri, fiecare dupa preferinte. Si unii dintre noi au pescuit cat se poate de profi cu linii trase si undite smechere si tot tacamul.
Stiu ca repet foto, dar alta n-am :).
Zona in care ne-am invartit este apropiata de Viti Levu, desigur, cat sa mergi intr-o singura zi pe o barca a carei viteza maxima de 35 km/ h te face sa simti ca iti pleaca podeaua de sub picioare? Si anume in grupul de insule Mamanuca, aflate cam la vreo ora de mers pe mare. E totusi dificil sa faci excursii in celelelate grupuri de insule aflate la 3-4 ore de mers cu barca/ avionul (cam 1-2 ore) – atat din motive de timp cat si din ratiuni economice, viata NU este ieftina in Fiji.
In general am preferat insulele mici: Savala Island, Bounty Island, Treasure Island, Beachcomber Island, Malolo Island, Mana Sand Bar, Mana Island, alaturi de Cloud 9, Cloud Break si inca vreo cateva locuri in care nu am mai coborat, de exemplu Monuriki Island (trivia – settingul unde a fost filmat Cast Away).
South Sea Island, cred:
Bucati de pamant pe apa, unele doar de 15 pasi patrati acoperiti cu nisip alb si atat de fin, altele cu legende cu navigatori si revolte, altele legate de primele personaje care au pus piciorul in zona. E de povestit.
Un loc cu adevarat interesant este Cloud 9 – o carciuma mostly pentru surferi ridicata pe 2 nivele pe piloni fix in mijlocul oceanului, unde am insistat noi neaparat sa mergem desi Momo (capitanul) deja incepuse sa ridice tonul cand i-am spus ca vrem sa mai mergem si pana acolo, la sfarsitul unei zile destul de lungi.
Este perfect pentru o petrecere, chiar daca riscul sa se lase cu victime este destul de mare :). Pesti colorati roiesc in jur, poti sa te arunci sa faci baie oricand, e un loc cu adevarat frumos.
Cloud Break este un loc in ocean unde conditiile sunt bune pentru surf. Eu una n-am fost, ei au trecut pe langa zona atunci cand s-a mers la pescuit, inteleg ca in perioada asta nu prea erau conditii cine stie pentru surf deci astept Australia :).
Povestea cu Bounty Island o sa o spun separat – e o bucatica de istorie a navigatiei si acolo, s-au facut si filme pe subiect, dar o lasam pe alta postare ca si-asa am lungit-o pe asta nejustificat de mult :).
Pe Treasure Island:
Ca si trend general in zona, sunt convinsa ca este exact ca si in alte parti pe unde am mai fost: circuitul agreat de turisti e acelasi si unul cam stas. Ca regula, daca vrei sa iesi din el, trebuie sa faci cate ceva eforturi in plus si e bine sa cunosti ceva localnici in acest sens. O avem pe Casel specialista la asta in grup, care n-a pregetat nicio clipa in relatia cu Momo si Gary pentru a specula si cea mai mica oportunitate. Ceea ce e cu adevarat nasol in vacantele astea e ca in general timpul este limitat, iar pentru a descoperi cu adevarat un loc, este nevoie de timp…
Sincer-sincer vorbind, ne-am chinuit 3 zile la rand sa gasim locul ACELA pentru care am batut tot drumul pana aici. Toate erau frumoase, dar lipsea ceva. Abia in ultima zi pe mare am reusit sa gasim acel colt perfect, dupa multe discutii cu cei doi capitani. Sa stiti ca nu a fost usor. Paradisul asta, nu se gaseste chiar pe toate drumurile, you know :).
In cazul meu, in aceasta vacanta, locul acela este chiar bancul de nisip de 15 pasi patrati (dar in viata de zi cu zi, adevarul gol-golut e ca tot printre stanci ma simt cel mai bine :)). Mana Sand Bar. Mana inseamna Magic pe Fijiana. Nu vi-l arat ca-i al meu (nu de aia, dar cu aparatul de gat in apa chiar nu m-am dus, si singura modalitate de ajunge acolo era inotand).
Am ajuns acolo printre corali, anemone si pesti colorati (cam dezorientata ca faceam snorkeling si am luat-o din greseala in directia opusa dar ma bucur ca am gresit atat de frumos), m-am impiedicat de labe si am cazut cu nasul direct in nisip. Cand mi-am scos ochelarii, am avut un scurt moment in care nu mi-am dat seama ce sclipeste, care e cerul, care e apa, care e nisipul, ce e sus si ce e jos. Si eu cam pe unde as fi printre toate astea.
