Hello, Asia! (2010). Singapore, pe larg.

Intrebare: Ce inseamna Singapore si de unde vine acest nume? Raspunsul e de gasit pe undeva prin aceasta postare.

Abia asteptam Singapore (eram la a doua vizita deja). O metropola plina de diversitate culturala si nu numai, cosmopolita, civilizata, luxoasa, British-Asian, moderna, noua! In afara faptului ca este o scumpete generalizata, totul imi place in Singapore. Mi-a placut din primul moment si pana in ultimul, si prima oara si cu siguranta si a doua (si o mai adaug acum si pe a treia, deh, circumstantele). Abia asteptam sa merg pe Esplanada fara sa mai fug pe-acolo ca sa prind ultimul autobuz (bineinteles ca si de data asta l-am pierdut), sa admir micuță si cu capul dat mult pe spate sky-line-ul inaaaaalt, sa merg in Chinatown si Little India sau pe Clarke Quay si sa stam pe malul raului la povesti, mama nene? Sa mergem la Marina Bay Sands (eu si Casi adica; cladirile erau gata de o factura atat de recenta, cred ca fix atunci se dadeau in folosinta). Sa mai mergem o data la Zoo! Multe rau de tot!

Si am ajuns.

Si la iesirea din avion ne-au perchezitionat pe toti.

Exact asa – am trecut printr-un super control de securitate, fix la iesirea din burduf, inainte de vama inainte de orice, destul de neobosnuit totusi, ca sa imi ramana mie intiparit in minte… O fi fost vreo bomba in spring roll-urile de la vietnamez sau ceva, de ne-au scanat pe toti absolut din cap pana in picioare. Si dupa ce ne-am luptat putin si la hotel cu sistemul chinezesc externalizat de rezervari, ceea ce a dus la triplarea banilor blocati in cazari (!), pe Cara in pragul disperarii (atunci cand a descoperit ca mai avea doar un sfert din bani disponibili pe card – ok, so what else is new with that :)) si pe Gemi-care-va-veni intr-un context in care practic nu a platit deloc cazarea iar noi “ca grup” am beneficiat de o noapte gratis pe motiv ca “ceva” (nu ne-a interesat prea tare ce anume), deci dupa toate astea ne-am aruncat lucrurile in boutique-cameRele colorate si am tulit-o pentru 2-3 zile :), imprastiate in vreo 2-3 articole.

Am sa incep, culmea, cu un loc comun, scarpinata dupa ceafa cum sunt eu. Pearl’s Hill City Park… nicidecum o atractie turistica, aflat la 3 metri de hotel (Re Hotel, pe numele lui, de unde si jocul de cuvinte de mai devreme), un parc frumos… ca de altfel toata metropola.

[fusion_separator style_type=”none” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” class=”” id=”” sep_color=”” top_margin=”7″ bottom_margin=”” border_size=”” icon=”” icon_circle=”” icon_circle_color=”” width=”” alignment=”center”][/fusion_separator]

Si cum din punctul meu de vedere tot acest Singapore este un imens parc… vine intrebarea (scotand un ochi de dupa ceafa): De unde atata spatiu verde? Sau de unde atat de multa aerisire? Sau ce e de fapt cu acest Singapore?

Singapore

Un stat-oras-insula situat la 137 km Nord de Ecuator, in Sudul Peninsulei Malay si in Nordul Indoneziei, in care traiesc aproape 5 milioane de oameni pe aproape 700 de km patrati si care va creste (estimarile spun) cu inca 100 de km patrati pana in anul 2030. Cum? By “Reclaiming the land”, conceptul de baza “in awe of technology” al statului Singapore. Pamant DIN apa. Si ca sa clarificam intrebarea de mai sus legata de spatiul verde: aproximativ 1 sfert din suprafata totala a insulei este jungla/ padure si rezervatie naturala.

Zona urbana in sine, desi adaposteste 5 mil. de oameni si este a doua cea mai dens populata tara din lume dupa Monaco (!) – acest lucru NU se simte deloc. Eu nu am avut acest sentiment de aglomeratie sau densitate in momentul in care m-am plimbat prin acest oras. De ce? Prespun ca bulevardele extraordinar de largi si spatiul verde omniprezent, trotuarele de 4-5 ori mai late ca la noi (in Europa adica), copacii si vegetatia abundenta oriunde in jur, chiar si pe strada – totul contribuie la un sentiment de aerisire si, culmea, de liniste!

Singapore, eu i-as spune chiar The Garden City. De fapt numele in malaeziana preluat din sanscrita (Singapura) inseamna Orasul Leului – Lion City. De ce? Cum s-ar spune niste vechi legende carora nu li s-au gasit nici acum originile clare… Au fost descrieri chinezesti care povesteau despre “Pulau Ujong” sau “Insula de la Capat” in secolul 3, au fost printi “mitologici” malay care au acostat pe peninsula in secolul 13, vazand asa-zisul “Leu” care cel mai probabil era tigrul malaezian de fapt si fondand “Lion City”, au fost relatari ale calatorilor chinezi care descriu mica asezare denumita Dan Ma Xi (sau in malayesiana Tamasik) ca fiind locuita de malaezieni si chinezi.

Iar noi, cum spuneam, am tulit-o rapid de la hotel catre the big-city-life. Insa pana la infaptuirea acestui lucru in sine, am inceput cu o pauza in sus-numitul parc, unde am vrut sa luam si noi putin loc pe iarba de obositi ce eram – din care iarba am sarit ca arsi 2 minute mai tarziu cu multiple muscaturi sub asaltul unor lighioane de tip furnicos – drept pentru care ne-am indreptat rapid catre primul metrou cu directia centru.

De retinut ca, de cand plecaseram din Romania:
– no sleep – ultimele doua nopti fiind petrecute una in avion si jumatate din cealalta in Bangkok, cu soriceii lui Cara.
– no proper shower – asta e, nu-i frumos sa zic, ba chiar rusinos, dar este adevarat. Pentru ca nu am avut timp :).
– no proper food hence starving; de fapt ar fi trebuit sa incep chiar cu asta.

Deci intr-un cuvant cam vai de noi, asa ca ne-am oprit in prima patiserie de la MRT, lucru care a generat istorisiri despre… (unde vreau eu de fapt sa ajung si cat de greu o fac nenicule :); n.a.: cu minore modificari, acesta este un text scris chiar in 2010, pe vremea cand detaliile in care ma pierdeam erau si mai alambicate ca in prezent; azi port o maceta cu mine tot timpul ca sa destelenesc sinapsele – m-am specializat – dar fix aceste texte n-as vrea pre mult sa le schimb, ca mi-s dragi asa cum sunt).

Singapore – Fine City sau Civic Singapore

Singapore este renumit pentru strictetea civica si pentru amenzile usturatoare legate de domeniul public

Cateva exemple:

La metrou nu ai voie cu niciun fel de mancare sau bautura. Daca faci cumva orice fel de mizerie (food sau non food sau whatever), amenda 500 de dolari singaporezi (cam 250 eur) si poate ajunge pana la 1000. Daca esti prins a doua oara, maximul amenzii se dubleaza: 2000 de cashcavei.
Nu ai voie sa treci strada aiurea: amenda 300 de singaporezi si pana la 3 luni de inchisoare (!).
Fara durian, the king of tropical fruits. The master of all stinky smells (:(). 500 de singaporezi.
Amenda pentru fumat acolo unde nu e voie: 1000 de singaporezi.
Guma de mestecat este strict interzisa (si import, si comercializare, si consum). Singurele variante permise sunt gumele cu uz terapeutic (gen nicorette). De cand? Din 1992. De ce? Pentru ca devenise o problema – toata lumea lipea peste tot guma, se pare. Si costurile cu indepartarea ei erau mult prea mari. Si cum investitia in sistemul public de metrou – MRT – a fost de 5 miliarde de dolari, politica a fost “What the hell?” – renuntam la guma.

Deci uite ca se poate.

A! Si pedeapsa cu moartea in ceea ce priveste drogurile (asta e destul de comuna in multe tari din zona, insa)

Cat despre prin Singapore, in prima noastra zi acolo, a fost dupa cum urmeaza

Clarke Quay

Acest Clarke Quay este “faleza” istorica din centru, ce merge pe marginile raului Singapore, un pic mai sus de varsarea acestuia in ocean. Clarke Quay e o zona pietonala, cu terase, restaurante & shopping (dar, fyi, zona dedicata pentru shooping in Singapore este Orchard Road – acest Oxford Street asiatic – dar cum pe noi nu ne-a interesat shoppingul, nici nu ne-am dus deloc prin zona)

Ideea cu acest Clarke Quay (Wiki zice) este ca aici a fost initial o zona de docuri/ depozite pentru marfurile transportate de la Boat Quay (putin mai jos), initial principalul port in Singapore. Asta s-a intamplat cam pana prin anii ’70, cand raul a devenit foarte poluat. Asa ca au mutat portul cu totul, iar Clarke Quay s-a transformat intr-o zona comerciala si rezidentiala cu totul nou-refacuta, acum semanand mai mult cu un soi de Disneyland pentru turisti si localnici.

Eu la randul meu, loco, am avut fix aceeasi senzatie.

Zona e foarte haioasa, colorata astfel, foarte neat si curata si vesela, insa are ceva din aerul de fatada-only al unui castel spoit din carton, un setting de film necoordonat cu realitatea, o mucava colorata ca un paravan a carui iluzie parca acum urmeaza sa se naruie in bucati, desi se afla in perfecta stare.

Iar pentru ca zona in sine nu este refacuta istoric per se, totul imi pare a fi “fabricat” si translatat in zilele noastre cumva prea brusc si prea colorat pentru asa-zisa sa “istorie”. Fara nicio o urma de patina a timpului. Fara niciun pic de sepia… Acoperind treaba asta si cu nu stiu ce festival taiwanez in plina desfasurare la moment in locul cu pricina, nu e greu de imaginat cantitatea de – cred ca ii pot spune chici? – cu care am dat nas in nas din prima.

Seara insa, locul devine mult mai interesant, stim de data trecuta, adunand turisti, lume mai multa, animatie si atmosfera, carciumi pline si multe luminite pe chei.

De data asta ne-am plimbat, am baut o bere intr-o terasa mexicana foarte appealing prin culoare, sarind un pic peste autenticitatea locala. In orice caz Clarke Quay nu este locul in care sa o si gasesti (pe autenticitate, adica). Este o zona cat se poate de vest-izata, in care te simti ca acasa (ce inseamna diferentele relative! E tare simpatic sa te gandesti la Romania ca la o tara “din vest” :)) Putin diferite figurile pe care la vezi in jurul tau, dar cam atat.

Prin cartier

Daca continui plimbarea pe chei si traversezi podul din capat, intri imediat intr-o zona de restaurante; o pietonala micuta, acoperita cu un soi de umbrele ce filtreaza o lumina atat de frumoasa dupa-amiaza… mica piateta din centru e plina de tasnitori ale caror coloane de apa pornesc direct din pavaj si este un loc tare tare frumos si lipsit de griji…

The Clinic

Decidem ca Little India nu este o destinatie pentru seara aceasta si o luam inspre Chinatown (din nou, da, stiu, asta e, astia suntem…) – unde puteam merge pe jos si era in drumul nostru spre casa.

Treaba asta cu mancarea se concretiza intr-un proiect in sine in fiecare zi, toti fiind mari amatori de mancaruri locale. Cred ca putine au fost serile in care am mancat acelasi lucru de doua ori.

Dar nu inainte de…

Si de…

Va explicam putin mai devreme despre latimea si aerisirea strazilor in acest oras. Ne regaseam in centrul orasului, e-adevarat, intr-o duminica seara cand traficul se presupune a fi lejer, dar tot centrul inclusiv bulevardele parca erau ale noastre. Atat de liniste si de frumos si de putin stresant si lumina asta de vacanta de vara din copilarie…

Imi place teribil reframingul de mai jos intre biserica si Marina Bay, in contextul in care biserica se afla la cel putin 1 km in fata complexului de cladiri.

Duminica dupa-amiaza, in centru

Cat mi-a cuprins si mie obiectivul

In drum spre Chinatown intersectam in drumul nostru cel mai vechi templu hindus din Singapore – Sri Mariammam Temple.

Aici iar se impune din nou o paranteza de informatii.

Singapore, un oras cat se poate de amestecat

Singapore are o lunga istorie in ceea ce priveste imigrarea. De fapt aproape jumatate din populatie sunt straini care lucreaza sau studiaza aici. De exemplu din tot sectorul serviciilor, jumatate din angajati sunt imigranti.

Populatia orasului este cat se poate de diversa: chinezi, malay, indieni, asiatici de diverse sorginti sau caucazieni. Dupa unii, Singapore este cea mai globalizata tara din lume si a 6-a ca si procent al strainilor care locuiesc acolo. Populatia chineza este cea mai numeroasa, undeva in jur de 3 sferturi, urmata de malay si indieni – impreuna cam 20%, in timp ce eurasiaticii si arabii sunt in jur de 2-3%.

Diversitatea etnica egal of course diversitate religioasa, principalele religii regasindu-se mai toate in Singapore cu un guvern recunoscut pentru toleranta la acest capitol. Budismul este religia dominanta, apoi sunt musulmanii. Practic toti malaezienii din Singapore (adica de etnie malaeziana, nu stiu daca e corect sa spun malai, pe engleza este malay) sunt musulmani. Si mai apoi restul lumii.

Sri Mariammam Temple

Cum spuneam, am ajuns la cel mai vechi templu hindus din Singapore: Sri Mariammam Temple.

Ne-am suprapus acolo fix cu inceputul unei procesiuni hinduse, o sarbatoare atat de vie, dinamica, muzicala, colorata si olfactiva cum nu m-as fi asteptat. Toti participantii erau imbracati foarte foarte frumos, mai ales femeile, in sari-uri colorate de matase. Noua ne-au ingaduit sa stam doar intr-o parte a tempului si cred ca nu am avut voie sa facem fotografii.

Odata la fiecare 12 ani, traditia hindusa cere ca templul sa fie reconsacrat. Anual se tine aici o ceremonie de mers prin foc, cu aproximativ o saptamana inainte de Deepavali (Festivalul Luminilor), prin luna octombrie.

Odata terminata incursiunea in cele hinduse, am intrat rapid intr-un furnicar ingust de bazaruri, tarabe si chinezarii – practic in Dragonul Rosu cum ar veni – cu lampioane si tot ce-i trebuie, pe una din cele cateva stradute care compun Cartierul Chinezesc din Singapore.

Eram atat de obositi si de infometati incat cred ca niciunuia dintre noi nu ii trebuia acea aglomeratie in acel moment. Astfel ca ne-am prabusit repede intr-un colt de strada sa mancam – n-as zice chiar in cel mai autentic loc, dar a fost ok. Doamnele care se ocupau de noi nu aveau nicio legatura cu limba engleza, totusi. Din acest punct de vedere a fost cat se poate de autentic.

Drumul spre casa – tot pe jos, caci eram aproape. Bulevardul principal din Chinatown (New Bridge Rd.) ne-a salutat cu lampioanele aprinse si colorate – caci eram chiar in perioada Festivalului Chinezesc de Toamna (Mid-Autumn Festival).

Am mai bifat pe drum ceea-ce-avea-sa-devina-rituala-oprire-la-seven-eleven si ne-am indreptat catre primul dus si primul somn adevarat din aceasta excursie.

Pentru ca altfel ar fi prea mult odata, am sa impart “Singapore, pe larg” in mai multe postari. Inca ma mai gandesc la subiectul urmatorului articol: Singapore Zoo sau Little India?

Si, pentru curiosi, am mai gasit scris un articol legat de o mica istorie a locului, pe care l-am scris pentru ca am fost curioasa sa aflu mai multe despre formarea si evolutia suprinzatoare acestui stat. Linkul este aici.

Ileana Toma September 12, 2010

Călătorii 0