Povești Long Haul

Că tot m-ați întrebat mulți și niciodată n-am răspuns concret… În toți  acești ani de când umblăm prin lume nu mi-am găsit niciodată răgazul să scriu despre cum ne-am urnit noi în direcții mai mult sau mai puțin îndepărtate, despre cât de la îndemână sau peste mână este să faci treaba asta, sau despre cum ne-am regăsit facând toate cele mai mult cu dublura după noi decât fără ea. Și de fapt cred că întreaga idee a acestei povești este să vă spun că de fapt se poate. Și că eu cred că merită.

Totul a pornit prin 2008 cred când am facut prima tură în Asia de SE – am fost atunci într-un turneu de forță Hong Kong – Bangkok – Singapore – Koh Samui sau ceva de genul, că nici nu mai știu. Am fost plecați vreo lună, am zburat în total vreo 14 segmente și am mâncat prima dată noodleși adevărați, kimchi soup și tom yam de la mama lor, am văzut prima oară în viața mea zgârie nori și palmieri în cadru natural nativ și pești colorați în alt loc decât în acvariu. Suri nu era atunci, iar grupul a fost, ca de obicei, unul mare și vesel. Din tura aceea am început să învățăm cum se face, iar de atunci încoace perfecționăm metoda :).

Noi suntem mulți. Călătorim mulți. Și deși este dificil din punct de vedere logistic, treaba asta are un rol major în farmecul poveștilor noastre “long-haul”. Între timp ne-am specializat și continuăm să o facem, tot timpul ne amuzăm și spunem că suntem ca într-o corporație :), divizând pe specializări to-do-urile de planning. Și aș putea spune că ne-am rafinat atât de mult și în cunoașterea fiecaruia dintre noi și în raportarea la genul ăsta de travel, încât ne-am specializat inclusiv afectiv-emoțional, iar lucrurile au ajuns să meargă cumva de la sine. Deja știm ce urmează să se întâmple fără să fie nevoie să ne mai agităm degeaba. Este un grup frumos și fain și, deși eterogen și cu interese uneori diferite, împăcăm mai mult decât foarte bine capra cu varza. Și cred că lucrul acesta se întâmplă în primul rând datorită calității oamenilor care îl compun și cu care alegem să împărțim acest tip de momente.

Și deci, cum facem?

Păi începem cu zborul. Destinația contează, desigur, dar este aleasă dintr-o maaaaaaaare listă de dorințe în funcție de accesibilitatea zborului până acolo, întrucât vorbim totuși de ponderea cea mai mare în costul total al trebii (depinde și unde mergi, desigur). Au fost momente haioase și pepenoase de genul Fiji & Australia, când am ochit o ofertă de zbor de neratat cu 7 luni înainte, în care zborul a fost în total – țin minte și acum – ~680 eur pentru o combinată Fiji – Sydney pe care am luat-o pe loc fără prea multe discuții, fără a lua neaparat în calcul la moment ce înseamnă să petreci 3 săptămâni în zonă, în condițiile în care, să spunem din capul locului, ne-am obișnuit cu binele. Eheheeee, la capitolul ăsta, nimic nu se compară cu Asia-la-care-ne-întoarcem-tot-timpul în ceea ce privește costurile vieții de turist.

Dar înainte de zbor se întâmplă o pereptuă lăngăială până reușim să ne punem cu toții de acord în privința perioadei. De obicei e necesară o vacanță separată pentru treaba asta, nu-i chiar lucru ușor să te potrivești cu alte 10-12 persoane, o parte dintre ele nici măcar rezidente în România.

Inevitabil deci ajungem pe ultima sută cu multe. Pentru că suntem cam leneși, cred, și după ce ne chinuim o grămadă să ne potrivim programul astfel încât să putem decide perioada astfel încât să putem alege zborurile, obosim atât de tare încât nimeni nu mai are nici timp și nici dispoziție să o ia de la capat pentru cazări și logisitcă. Așa cum am pățit anul trecut în Vietnam când mai erau 10 zile până la plecare și noi n-aveam creionată treaba nici măcar pe jumătate :). În final tot se găsește câte cineva care să ia problema în mâini. În general cam aceleași persone :). Iar regula de aur pe care am adoptat-o după o serie de trial & error în special dpdv timp și nervi alocați pentru treaba asta – eeeste regula NU-ȚI CONVINE TE OCUPI. Funcționează din ce în ce mai bine văd că. Pentru tura asta în Panama a funcționat cel mai bine :).

Important. In general călătorim de capul nostru. Adică nu în general. Tot timpul. Loco la destinație mai antamăm ghizi locali, dar atât. Ultima oară când am luat vreun bilet de avion prin vreo agenție a fost în 2008 când nici măcar nu le-am luat de la agenție ci direct de la British Airways România. Mai apoi, online-ul dictează. Site-uri precum skyscanner.net, momondo.com, kayak.com, site-uri ale companiilor aeriene, resurse gen holidaypirates.co.uk sau secretflying.com, booking.com, tripadvisor.com și altele nu le știu acum pe de rost – noi le-am utilizat cu succes de fiecare dată. Acum știu că e un debate intre a lua online de la cineva terț vs. a lua direct de la companie. Uneori e mai avantajos dpdv cost să o faci. Alteori pur si simplu nu găsești zbor la același preț. Și atunci te asumi la tot și la a dealui cu niște străini până la urmă în caz de ceva. Este foarte adevărat că nici nu s-a nimerit să avem situații dubioase, dar drepturile tale ca pasager nu sunt puține și partea interesantă e că nici nu le cunoaște chiar toată lumea – nici măcar eu nu sunt neapărat famiiarizată cu ele. Daaaaaar, uite chiar acum sunt într-o epopee în care urmează să mi le aflu legat de ceva complicație pe care am avut-o cu zborul în care mă aflu acum în drum spre Panama City.

Cum spuneam, singuri. Un singur cuvânt ca argument – LIBERTATE. Libertatea să alegem exact ce vrem să facem sau pe cine vrem să vedem sau inclusiv ora la care ne trezim de dimineață. Că nu iese neaparat așa întotdeauna, asta-i partea a doua. Dar am plecat la drum cu libertatea aceasta de mână. Vrem să stăm mai mult într-un loc pentru că ne-a plăcut și avem condiții flexibile luate la diverse? Nu ne oprește nimic. Am fost o dată în Thailanda – eram deja cu Mara – și în mod special ne-am luat zbor open return ca să ne hotărâm acolo dacă/ cât mai vrem să stăm. Și iaca am mai stat o săptămână în plus că așa s-au aranjat apele.

Mai nou, am început să funcționăm pe sistemul rental villa. Ne inchiriem o casă mai mare și stăm toți. Avantajul este că ai un spațiu comun în care să te desfășori împreună. Dezavantajul este că în multe din situații trebuie să te mai gospodărești și singur (n-ar fi neapărat o problemă) și că uneori nu-s amplasate foarte facil ca potențial de a ajunge/ ieși ușor de acolo dacă nu ai mașină. Uneori optăm pentru apartamente mai mari – asta în general când mergem prin orașe sau la schi. Alteori, la mare în special, optam pentru resorturi care ne pot oferi o soluție în care să putem sta mai mulți laolaltă – în general 2 sau 3 vile mai mari. Depinde foarte mult de tipul de vacanță, de activități sau de ce vrem să facem. De exemplu, vacanțele la ski sunt pe un tipic deja bine pus la punct – alegem destinația, căutăm în general cazări around chiar și la 10-20 km din rațiuni de cost, zburăm până într-un punct relativ apropiat de acces, închiriem o dubă sau două și de cele mai multe ori ne gospodărim singuri pentru dimineața, iar seara mâncăm în oraș. Alea-s vacanțe cu scop precis, nu așa, oricum :).

Costuri? Da. Nimic nu-i pe gratis și mai ales în industria asta, totul se reflectă în cost. Dar dacă reusești să obții un pret bun la zbor, cazarea în general este în multe locuri comparabilă inclusiv cu litoralul Mării Negre sau cu alte locuri de pe la noi (în România mi se pare orișicum că locurile de cazare de calitate sunt scumpe raportat la alte zone din lume). Și se pot găsi și soluții ok ca preț. Și până la umă este o chestiune de alegeri. Iar dacă îți place și ești genul de om călător și beneficiile călătoriilor lungi reușesc să surclaseze dezavantajele acestora, este foarte bine. Eu știu pe pielea mea că poate fi mai dificil și din alte puncte de vedere. Mai ales de când o am pe Suri. Inclusiv eu mă lupt, și nu puțin, cu mine însămi, legat de aspecte care poate nu-mi sunt 100% potrivite, sau pe target, sau confortabile atunci când mă cărăbănesc cu copil și probleme anexe și conexe la drum. Fiecare le conține pe ale lui, after all. Dar te îmbogățește atât de tare experiența călătoriei și a descoperirilor, încât în cazul meu reușesc (încă) să înclin balanța.

Abordare? Oamenii din partea locului. Nimeni nu iți va putea face un portret mai potrivit despre un loc decat oamenii locului. Da, atracțiile turistice sunt acolo și le regăsești în orice Lonely Planet si te duci să le vezi. Dar oamenii locului respectiv sunt cei care îți pot povesti lucruri despre viața lor așa cum este ea – și uneori noua ne pasă mai mult despre asta decât despre nuștiuce atracție turistică la buluceală. Așa că principala noastră preocupare când ajungem într-un loc este să ne orientăm și în sensul ăsta.

Cum spunea o prietenă odată, când am fost în vacanță câteva zile la Grindelwald (Elveția): “Unde sunt și petrec tinerii din Grindelwald?” Cam așa și cu noi. Întotdeauna este și-și. Și Lonely Planet și oameni.

Iar în ultimii ani, din ce în ce mai des, devine și mai mult și despre natură și despre petrecut timp pur și simplu afară și nu în orașe. Ăsta era unul din capitolele la care am avut în câteva ocazii lacune, lucru care pe mine una nu m-a lăsat rece și mulți știu asta :).

E mult de spus despre logistica călătoriilor noastre. Un alt cuvânt care îmi vine la îndemână acum, foarte potrivit: CUSTOM MADE. By us or by others. De la alegerea activităților până la gestionarea calculelor. De la asumarea separării fără supărare dacă vrei să faci altceva, până la închiriat lucruri/ experiențe numai pentru noi. Aici avem avantajul grupului mare și posibilitatea unor discuții cu un leverage mai mare. De la rolurile fiecăruia până la cum se întâmpla treaba efectiv ca să ieși pe usă către ceva :). De la poveștile de viață ale fiecăruia până la nesfârșite Mafii sau Catane sau alte jocuri. (Romgleză, îmi dau seama, știu, asta sunt, atâta pot, asta este).

Iar despre a călători cu copil cu tot începând de la cele mai fragede vârste? Iarăși foarte multe de spus. Principalul fiind că se poate. Și că te poți simți bine și face lucruri. Și că suntem niște norocoși. Toți. Inclusiv ca grup. În primul rând pentru că se poate. Tot în primul rând și pentru că Suri este și a fost întotdeauna un copil simpatic rezistent la frecușuri și la bolnăvicioșenii. Pe unde a mancat-dormit-umblat ea la viața ei mică dar mare… :). Offftopic, îmi place mult de ea când îmi spune de fiecare dată când are ocazia că ea nu vrea să devină adult :):):). Odată cu trecerea timpului și-a mai cizelat și aptitudinile de comunicare și viteza cu care face lucrurile să se întâmple deci e bine. E vorbăreață și are păreri și ascultă păreri și asta e fain. Mai apoi e fain pentru că are 7 tante :), pe limba tuturor adică sunt multe persoane căreia îi este dragă. Nu i-ar strica mai multă societate de vârsta ei și mă bucur teribil pe de o parte că la tura asta chiar o sa o aibă, pe de alta că mai vine din spate cu pași repezi cineva, și pe de încă alta că e sociabilă și orice ieșire este pentru ea o oportunitate de a se bucura de noii prieteni pe care și-i face.

Deci avem investiții și cheltuieli, avem președinte de onoare, avem board, avem CEO, COO si CFO, avem manageri de departamente – avem finance, avem IT, avem pr & comunicare & online, avem office management, avem dezvoltare personala, recruitment & head hunting (aici să vă văd :)), avem emerging markets & business development, avem opportunity seekers, avem buyeri, avem negociatori-recuperatori, avem și la orientare și internship pe câte cineva. Vanzări pentru profit ne mai trebuie.

Vacanțe plăcute tuturor!