Surprizele din Bocas del Toro. Panama

Aproape un an deja de la aventurile noastre din America Centrală (iar eu tot doar cu intențiile după mine – sau hai să le zic mai pompos drafturile, să pară așa, ca lucrez tot timpul la texte :)). Uite, dragilor, acesta este un draft care stă de mult prea mult timp la rând :).

Dacă vă bate gândul să dați o fugă până în Panama, după colț aici în America Centrală, prima alegere de tip tropical pentru timpul petrecut în zonă ar putea fi arhipelagul Bocas del Toro. Am intrat în ceva mai multe detalii despre subiect și geografia locului (fix așa cum am experimentat-o noi) și un pic mai devreme secolul trecut, în postarea anterioară, pe care am decis să o sparg în bucăți pentru că mă lungisem prea mult. S-o vedeți pe aceasta cât e :).

Deci pâș-pâș hai să vă spun totuși pe unde ne-am fâțâit noi în cele 3-4 zile cât am stat prin zonă și ce ar mai fi de făcut altfel. Accesul la o barcă este mai mult decât necesar, întrucât, la câta bogăție naturală este în zonă, nu se rezultă rezidența într-un singur loc, iar alt mod de deplasare printre insule în afară de water-taxi nu există. Noi am închiriat o astfel de barcă numai pentru noi în două dintre cele 3 zile – cu ajutorul ghidului care ne-a condus din Panama City până în Isla Colon (care a și condus-o de altfel) – ghid antamat prin anywhere.com. Alternativ, există stații de water-taxi în diverse locuri pe Isla Colon/ pe alte insule, de unde poți lua un taxi cu care să traversezi până unde ai nevoie contra a de la 1 dolar (până a cote în Isla Carenero) până la 6-7-8 dolari până în Almirante sau la Red Frog. (Și offtopic, v-am spus oare ca moneda panameza este Balboa, la aceeași paritate cu dolarul american și singura monedă cu inserții printate pe care am văzut-o eu vreodată până acum?)

Așa că… să începem.

[fusion_separator style_type=”none” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” class=”” id=”” sep_color=”” top_margin=”5″ bottom_margin=”5″ border_size=”” icon=”” icon_circle=”” icon_circle_color=”” width=”” alignment=”center”][/fusion_separator]

Bluff Beach (Playa Bluff, Isla Colon)

Zice-se că cea mai faina plajă de surf din Isla Colon. Valuri uriașe, o lumină cu totul aparte, un nisip galben, greoi și nemurdăricios (din acela care cade de pe tine) și o atmosferă foarte foarte frumoasă. De curând și arie protejată. De reținut că din Mai până în Septembrie plaja e loc de retragere pentru țestoase și ouăle(le:)) lor.

Poți ajunge acolo cu bicicleta (drumul e un pic greuț pentru că de la un moment încolo lipsește asfaltul și e de mers prin niște hârtoape) sau cu taxi (serviciul de taxi în Isla Colon e super OK, noi cam doar așa ne-am deplasat, fiind și cu Surina și cu mine într-un picior, căci resortul unde am stat era destul de departe de multe chestii – ranging de la 1 la 10 panamezi/ ride/ căciulă, depinde unde vrei să mergi).

Mi-a plăcut mult acolo (era după amiază spre seară pesemne, și umbrică – am ajuns destul de mult după ce ajunseseră fetele), iar valurile uriașe și cei care au curajul să se suie pe ele legați la un picior de o placă și nu invers, oferă un adevărat spectacol de curaj și echilibru. Eu una cu greu mi-am dezlipit ochii și îmi pare atât de rău că am fost limitată la capitolul scule foto și că sunt puține momente capturate digital. Cele mai multe însă s-au capturat în ceilalți pixeli… cei sub forma de șiruri de bile colorate aranjate frumos în biblioteca memoriei.

Nu cred că e de intrat în astfel de valuri fără placă de surf. Apropos de asta, există școli de surf în zonă, în grupul nostru de prieteni avem o mare amatoare de așa ceva.

Cam astea-s regulile, împreună cu cele mai mari valuri pe care le-am văzut eu vreodată. Și incă sunt sigură că sunt micuțe dupa standardele celor mai experimentați dintre noi.

[fusion_separator style_type=”none” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” class=”” id=”” sep_color=”” top_margin=”7″ bottom_margin=”3″ border_size=”” icon=”” icon_circle=”” icon_circle_color=”” width=”” alignment=”center”][/fusion_separator]

În rest, plaja este destul de sălbatică, nu sunt foarte multe resorturile din zonă, iar natura este la ea acasă. Am petrecut o seară foarte frumoasă în locul cu pricina.

Red Frog Beach (Parque Nacional Isla Bastimentos)

Un soi de rezervație naturală, cu junglă și mare, cât se poate de luscious și plină de plante și vietăți (nu e prima și nici ultima dată când spun că jungla este un loc cu totul și cu totul uimitor datorită bogăției conținute acolo, iar Red Frog e doar a pinch of it).

Pentru cei doi o nesfârșită sursă de comori. Uite-așa stăteau și se holbau la leaf-cutter ants toată ziua. Asta, ori se luptau cu valurile.

O plimbare de jumătate de oră prin junglă până pe partea celaltă a insulei

Și din nou o plajă foarte frumoasă (și celebră prin zonă), cu valuri mari de tot din care nu am reușit să o scot pe Suri ore întregi. Parcă o și văd printre valurile care mi se păreau de 10 ori cât ea, convigând pe oricine găsea în fața ochilor să stea cu ea prin săpun în mașina de spălat.

Iar cu privirea întoarsă…

Mulți știu că marea nu este punctul meu forte, însă bogăția și efervescența junglei mă cucerește (și compensează) absolut de fiecare dată

Star Fish Beach

Numele vorbește de la sine. Iar noi ne-am pus maștile pe față și am luat-o înot, ușor, peste stânci

Zapatilla Cays (Cayos Zapatilla)

Aici sunt două insulițe mici-mici cu mangrove, virgine și total nelocuite și neamenajate, fix în mijlocul pustiului.

Ok. Aici s-a soldat cu victime. Unul dintre noi s-a accidentat rău într-un trunchi (o tibie rașchetată bine), eu mi-am sucit gâtul (și am stat cu el sucit și dureros, așa, cam vreo săptămână) la intersecția cu un val care mi s-a spart fix în cap, iar Surina a înghițit “decât” 3 guri puternice de nisip fix cu aceeași ocazie.

Natura îți oferă atât de multe detalii frumoase în fiecare colțișor…

Carenero Island (Isla Carenero)

Ei bine, ora albastră și timpul pentru aperitive ne-a găsit la Bibi’s, din întâmplare și fără să știm atunci că e unul din cele mai faine locuri de mâncat din zonă – dar așa avem noi noroc să ne găseacă locurile faine și celebre înainte să le găsim noi pe ele – unii pentru bere, alții să se plimbe.

[fusion_separator style_type=”none” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” class=”” id=”” sep_color=”” top_margin=”7″ bottom_margin=”5″ border_size=”” icon=”” icon_circle=”” icon_circle_color=”” width=”” alignment=”center”][/fusion_separator]

O parte din mine, azi, acum, chiar iubește locul asta. Ciclotimie 100%.

Și ar mai fi. Un tur cu barca unde am trecut pe la Dolphin Bay (Isla Cristobal), în care am făcut și snorkeling, am văzut papagali sau ne-am plimbat printre mangrove.

Mai adaug o scurtă escapadă într-un sătuc local – obținută la cerere desigur – dar lipsită de aerul festiv din îndepărtatul Rakiraki care, contrar tuturor așteptărilor, mi-a rămas atât de aproape sufletește.

Iar serile? În general petrecute în oraș, în Bocas Town, încercând cu ochii, mintea și gustul diverse locuri, dintre care de ziua lui Casi un japonez foarte drăguț și cosy pe numele său Raw Fusion.

Regrete? Că n-am scris un articol mai colorat și mai plin de metafore. Asta pentru că l-am început cu altceva în cap și mai apoi m-am răzgândit. Dar nu îl iau de la capăt nici să mor. Chiar stă în drafts de cel puțin 6 luni. Mmmm…., să zicem că lipsa literaturii e compensată de fotografii și să o lăsăm așa.

Alte regrete? Cred că printre cele mai faine treburi neîntâmplate și pe care din păcate nu le-am putut susține fizic de data asta a fost “cu bicicleta prin insulă”. Dar chiar și fără bicicletă, arhipelagul este mare, insulele numeroase și natura minunată. Iar oamenii relativ puțini :).

Însă, în orice caz, deseori stau și mă gândesc… amprenta lăsată pe locurile acestea e de dorit să fie cât mai mică, atât de către noi, ce suntem atât de norocoși să le descoperim, cât și de către cei ce le exploatează de cele mai multe ori cu insuficientă milă și poate că și viziune pe termen lung (apropos de mediu). Aceste zone tropicale sunt locuri extraordinar de frumoase, dar mă tem că evoluția lor ca destinații nu este una chiar responsabil organizată uneori. Cererea determină oferta și revenim mereu la oul sau găina… Contează și una și alta. Noi, ca turiști, călătorim mai puțin sau călătorim mai cu grijă? Ei, ca localnici… adevărul adevărat este că atunci când sărăcia bate la ușă, simțul urgenței si al lui ACUM este mult amplificat, și realmente nu știu cât de multă importanță este pusă pe termenul mediu și lung, lucruri care ar fi de dorit să îi, vă, ne preocupe la modul general pe toți. End of story.

Reportajul foto ar fi mai vast decât atât… dar este deja un articol lung. Am să încerc să mai strecor cândva și alte imagini, și alte povești, și alte unghiuri. Odată cu metaforele :).

Știți voi? În toate periplurile avute prin lume sau la noi, am încercat în ciuda tuturor potrivniciilor să țin cu dinții de partea de foto, de partea de poveste fotografică, fie ea descriptivă de tip reportaj, fie ea simbolică, fie ea estetică, fie ea nori care își modifică mereu forma și sensul. Pentru că este parte din conținutul care(-mi) rămâne. Așa că și poveștile-mi sunt în minte de fiecare dată altfel și din zeci de unghiuri. Cine știe care va fi următoarea?

Ileana Toma January 6, 2017

Călătorii / Outdoor 0