Vietnam 2015. Delta Mekongului

Deja am în cap circa 1000 de povești despre cele doar două zile petrecute pe-aici până acum. Au fost zile super pline și frumoase, cu o gramadă de informații și senzații și păreri și bag seamă de pe acum că nu o să am timp de relatări mai complexe, cel puțin nu până când vom ajunge la mare, ceea ce mai durează câteva zile bune.

Hai pe săritelea cu câteva dintre ele. (fyi am ajuns chiar azi pe insulă – Phu Quoc Island – la vreo vreo cinci zile după ce am scris articolul ăsta prin vreun avion ceva).

Ieri ne-am petrecut ziua din nou pe drumuri. Îmi place la vacanța aceasta că ne respectăm cumva ideea nescrisă cum că să nu ne mai petrecem atât de mult timp fix în orașe, ci mai degrabă să ieșim în natura din împrejurimi, ceea ce s-a și întâmplat până acum.

Delta Mekongului (Mekong Delta)

Delta Mekongului, altfel spus Mekong Delta că-mi vine pe English, sau Regiunea de Vest a Vietnamului sau tradus din limba lor “Nine Dragons River Delta” e situată în apropiere de Ho Chi Minh City așa că e foarte potrivită pentru o tură de una sau câteva zile de ieșit din oraș, pentru cine e amator de așa ceva. Desigur că într-o singură zi nu apuci să ajungi decât până într-un fel de Tulcea și nu ai efectiv ocazia sa bălăurești prea mult pe canale, dar ca și prim contact cu zona merge. Noi ne-am luat un tur cu un ghid local de la hotel, asta după ce cu o zi înainte bălăuriserăm din nou pe lângă oraș la Cu Chi Tunnels cu un alt ghid pe care l-am exmatriculat pe motive de stil ONT, așa. Dar o să vă povestesc altă dată care a fost treaba cu el.

Până una alta ieri am fost cu Sun, un tip simpatic și tinerel care știa pe lângă engleză (lucru rar întâlnit prin zonă) și o mulțime de alte lucruri (o să pun și datele de contact într-o postare separată cu info de genul ăsta). Din nou cu vanul, din nou doar noi, din nou proprii stăpâni. Uite de-asta e frumos să călătorești în grup mare și de capul tău independent, pentru că nu te mai freacă nimeni la cap cu tot felul de rigori obosite.

Ce se întâmplă într-un tur în Delta Mekongului?

Păi mergi cu vanul vreo 2 ore jumate până într-o localitate de acces pe fluviu, în cazul nostru Cai Be, de unde mai apoi up you go pe o barcă mai măricică gen vaporaș așa cu motor și acoperiș și pleci în croazieră.

După ceva vreme în care dacă vrei te poți da cu spray pentru țânțari deși problema țânțarilor e destul de overrated pentru Vietnam cred (să nu vorbească gura fără mine, că încă n-am plecat de-aici, dar cel puțin până acum n-am avut cine știe ce probleme) – și nu zic asta doar din capul meu ci pentru că am întrebat pe multă lume care ne-a spus că în prezent problema malariei chiar nu mai suportă comparație cu ceea ce a fost în trecut, iar în zonele acestea turistice chiar nu e cazul să îți faci probleme prea mari – cum spuneam te dai cu DEET sau cu ce ai prin geantă și te bucuri de peisaj.

Mekong-ul mâlos, desigur, și maro, dar ce fluviu nu este. E al 12-lea fluviu ca lungime din lume (aprox. 4.350 km) cu originea în platoul Tibetului și care traversează mai apoi China, Myanmar, Laos, Thailanda, Cambodgia și Vietnamul. E un fluviu dificil de navigat – cu toate acestea este o rută comercială foarte importantă între China și Sud-Estul Asiei.

O chestie interesantă de spus este că dpdv biodiversitate, e acolo cot la cot cu Amazonul, una din ariile cele mai bogate din lume la capitolul ăsta. Cele mai multe specii de pește ever. Pentru pasionații care doresc o lectură mai detaliată, uite aici. Iar despre Delta Mekongului, aici. Și pe harta zonei, cam așa:

După ce mergi cale de vreo jumătate de oră cu vaporașul, ajungi frumos într-o zonă de acces pe canale (care separă între ele satele și zonele de locuit) unde e nevoie să te transferi din barca mare într-o lotcă locală. Noi în două.

Nenică, cum spuneam și cu alte ocazii, acestă Surină este o amfibie. Oriunde în apropierea apei este raiul pe pământ pentru ea, n-am mai pomenit așa ceva. Bărcuțele acestea n-au făcut vreo excepție. Așa că înarmați cu pălării (doar noi), în căutare de crocodili (doar ea) și cu picioarele aproape de apă (cu toții), am purces pe canal până la intrarea în sat.

[fusion_separator style_type=”none” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” class=”” id=”” sep_color=”” top_margin=”” bottom_margin=”” border_size=”” icon=”” icon_circle=”” icon_circle_color=”” width=”” alignment=”center”][/fusion_separator]

Și ne-am mai intersectat pe drum cu câte unii-alții

[fusion_separator style_type=”none” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” class=”” id=”” sep_color=”” top_margin=”” bottom_margin=”” border_size=”” icon=”” icon_circle=”” icon_circle_color=”” width=”” alignment=”center”][/fusion_separator]

Și odata ajuns acolo te plimbi pe ulițe și descoperi toate fructele pământului, de la banane la rambutan la jackfruit la dragonfruit și coconut, te mai oprești pe traseu la o cârciumioară cu lăutari și program artistic și mai mănânci niște fructe și mai bei un ceai verde în timp ce copilul tău își dorește să cânte compoziții proprii în gura mare și tu nu-l lași, asta ca să nu strice programul artistic și el te întreabă la sfârșitul fiecarei melodii “Acum pot, mami, acum pot să cânt?”.

[fusion_separator style_type=”none” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” class=”” id=”” sep_color=”” top_margin=”” bottom_margin=”” border_size=”” icon=”” icon_circle=”” icon_circle_color=”” width=”” alignment=”center”][/fusion_separator]

Locul seamană destul de mult cu Pulau Ketam (Crab Island/ Insula Crabilor) din Malaysia, unde iarăși îmi vine un zâmbet pe buze când îmi amintesc în ce submarin am ajuns acolo. Odată și-odată trebuie să pun mâna să ma las de servici și să scriu toate poveștie astea din călătorii, pe bune.

[fusion_separator style_type=”none” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” class=”” id=”” sep_color=”” top_margin=”” bottom_margin=”” border_size=”” icon=”” icon_circle=”” icon_circle_color=”” width=”” alignment=”center”][/fusion_separator]

Mai apoi te urci din nou pe vaporaș și mai ajungi în alt sat unde intri într-o casă foarte foarte veche unde rămâi să și mănânci spring rolls cu fish sauce, supă cu porumb, pește cu ananas și salată rulate toate în foaie de orez sau porc cu sos și orez bun-bun.

[fusion_separator style_type=”none” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” class=”” id=”” sep_color=”” top_margin=”” bottom_margin=”” border_size=”” icon=”” icon_circle=”” icon_circle_color=”” width=”” alignment=”center”][/fusion_separator]

Îmi place mâncarea vitenameză. Este o mâncare care împletește multe arome, dulcege și parfumate, iuți by default dar aromate dacă nu le vrei iuți. Se folosește foarte mult coriandrul plus variatiuni. Nu toate felurile au același gust pe care îl stim de-acasă, se folosește mult chiar și menta. O spun acum și cu siguranță o voi mai repeta – pentru mine cel puțin, argumentul suprem pentru o vizită în zonă este aceasta mâncare excepțională a oamenilor ăstora. Și cine mă cunoaște știe că nu-s vreo gurmandă de fel. Însă aici se petrece ceva cu mine. O schimbare de tip radical. Și apropos de mâncare, o să vă povestesc eu curând în altă postare cum am fost noi doar fetele la plimbare pe șase din cele patru milioane de scutere prin Ho Chi Minh City, cu scopul de a experimenta street food și street life împreună cu o gașcă de studenți cât se poate de simpatici.

Revenind la deltă, ce îmi pare rău este că nici de data asta nu s-a legat niciun floating market. Vă vine să credeți în ce hal suntem, că venim de aproape zece ani în zonă și n-am reușit și noi ca oamenii normali să mergem la niciun floating market? Asta pentru că în general trebuie să te trezești la niște ore grele pentru un grup care se organizează pe cont propriu. Acum, când cu tura asta pe Mekong, trecurăm pe langă una, numai că rămăseseră din ea doar bărcile goale și ne-a explicat Sun cum că e un floating market engros de fructe și legume care nu se prea aplică la moment pentru grupulețul nostru. Data viitoare! Așa zicem din 2008, credeți că mai avem vreo șansă?

Pe terasă la prânz ne-am întâlnit accidental și cu niște prieteni aflați și ei în vacanță prin zonă, cu care de altfel trebuia să ne și vedem în seara cu pricina, numai că uite așa e mică lumea și în sud-estul Asiei și niciodată nu știi cu cine te mai poți întâlni la masă.

Am încheiat tura într-o manufactură locală de dulciuri. Popcorn de orez și dulciuri din tapioca.

[fusion_separator style_type=”none” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” class=”” id=”” sep_color=”” top_margin=”” bottom_margin=”” border_size=”” icon=”” icon_circle=”” icon_circle_color=”” width=”” alignment=”center”][/fusion_separator]

Foarte drăguțe toate procedurile “manuale” de fabricare ala acestora + altele, produse nu chiar casnic dar nici la o scară foarte mare. Mai au oamenii pe-acolo celebrul snake wine, o licoare pare-se cu proprietați binefăcătoare însoțită de un șarpe macerat acolo înăuntru tip borcănelele cu formol din laboratorul de biologie. Nu m-a atras foarte tare subiectul ca să fiu sinceră.

Uite de atmosferă, cam așa stau lucrurile prin marketurile vietnameze

Dulciuri din orez

Și mai apoi din nou cu vaporașul până la pontonul unde lăsaserăm vanul, bucurându-ne de soare și lumină frumoasă. Cei mai mici dintre noi pot deveni uneori foarte simpatici și activi când sunt obosiți de aceea am cântat tot drumul și mai apoi a trebuit să ne supunem ordinelor de camuflare la vederea “ierbii verzi” care ne ataca barca din toate părțile.

Între timp iarăși atenți la cum sunt oamenii și la cum arată locurile.

Cât se poate de specific zonei aș putea spune

Click pentru slideshow

All in all, experiența e una faină, dar acum nimeni nu trebuie să se aștepte la cine știe ce lucruri extraordinare. Este o excursie cu barca pe un fluviu cu o vizită în niscaiva sate locale chitită/ chitite pe entertaining tourists, la modul cam pe bandă cel mai sincer descris. Cred însă că mai la sud, în inima deltei, poți găsi lucruri, sate sau faună și mai interesante (și niscaiva malarie poate) și mai cred că pentru pescarii înrăiți este o experiență foarte faină, excelentă chiar, deși aud că nici pește nu se mai prinde ca pe vremuri. Dar o să  mai revin eu puțin la stilul pe care mi se pare mie că îl au oamenii de prin partea locului.

Adaug câteva foto și dintr-un market local unde ne-am oprit pe drum la întoarcere, market cu măsuțe și scaune, desigur. Mâncarea pe stradă și nu numai acolo este un mod de viață al oamenilor locului. Iar oamenii mici folosesc scaune mici și nu glumesc deloc când spun asta. Toate scaunele de pe stradă sunt din acelea pe care eu le găsesc la noi doar în locurile de joacă petru copii.

Sticky rice și carne de porc fermentată…

Banh Bao – un fel de chifle ce conțin carne de porc sau pui, ceapă, ouă, ciuperci și legume. Mai pot conține cârnat sau ou tare înauntru. Nu am nici cea mai vagă idee de ce unele dintre ele sunt verzi.

Cald? Cam da. Vreo 33 de grade cu umiditate, dar nu excesivă. La umbră absolut suportabil, la Singapore de exemplu e mult mai rău. Și Vietnamul orișicum este aparte din acest punct de vedere, pentru că, în timp ce în sudul țării sunt doar două anotimpuri (cald și foarte cald, adica dry și wet season), în partea de nord lucrurile sunt puțin atipice în sensul că vara e un climat subtropical umed iar iarna oarecum temperat. Nu prea știu eu exact, dar în orice caz, în nord sunt patru anotimpuri și uneori (foarte rar) chiar și zăpadă.

Acestea fiind spuse, după dulciuri hop în van și fuga la hotel că întârziam la întâlnire. Căci ne-am petecut serile alături de câțiva prieteni localnici – adică mă rog mă bag și eu în seamă, eu una n-am petrecut decât o seară până mai târziu – cea de pe scutere – în rest după 10-11 pm am rămas cu Suri la culcare în timp ce lumea a mai ascultat o muzică live sau a mers la o tură de plimbare nocturnă pe străzile populare pentru backpackerșii din Ho Chi Minh. De data asta ghidul neoficial al grupului a fost un tip foarte simpatic ce se ocupa de recepția hotelului unde am stat și care în timpul liber făcea tururi pe scuter cu turiștii și îi conducea în cârciumi locale.

În curând vă povestesc și despre Ho Chi Minh ca oraș (cei mai mulți dintre noi îl cunosc drept Saigon) și ce-ar fi drăguț de facut prin zonă plus alte info, și vă mai zic că e în lucru și un articol (de foarte mare suprafață) despre istoria “vulgară în sens de populară” (că altfel nici nu am cum să mă ating de acest subiect) a Războiului din Vietnam. Căci atinserăm puțin și subiectul acesta, desigur, la cât de mare este acest capitol pentru istoria locului. Plus că deja acum am adunat și experiența de la munte din Sapa, câteva zile de hiking în acest Zermatt al Vietnamului, plus serile frumoase in Hanoi… cam am treabă cu scrisul, se pare.