Sella Ronda Dolomiti. Ruta Portocalie (II)
Pooooc! …si casca totusi nu crăpă sub greutatea usii de la portbagajul Caravellei gri parcata la locul obisnuit. Nici nu apucasem sa mijesc bine ochii de dimineata ca ma si trezii cu ditamai placa de caroserie in cap. A vorbit zelul din Pel care a vrut sa o inchida, nene, bine :). Noroc cu casca, ca altfel ma punea jos.
Asa a inceput ultima zi de ski in Dolomiti, alaturi de ceilalti 3 maniaci din grup. Pentru a doua oara pe Sella Ronda. De data asta circuitul portocaliu, clockwise.
Ca sa vedeti eficienta, gondola galbena pornise doar de 3 minute cand ne-am suit noi in ea. Urma sa trecem in sens invers pe aproximativ acelasi traseu facut cu o zi inainte, plus o extensie pana la Porta Vescovo, extensie din care daca vrei poti sa te duci si pana pe ghetar, dar e cam tricky cu timpul cred, pentru ca nu e chiar foarte aproape.
Nu am ce sa zic foarte multe despre circuit in sine, am mai trecut in revista cateva info in postarea cealalta despre Sella Ronda.
Cum spuneam si atunci, circuitul este foarte fain si bine gandit, iar recomandarea mea pentru cine vrea sa il faca este sa il faca pe cel portocaliu.
Din nou harta mai jos:
Chiar daca e mai solicitant, partiile mai dificile se afla in prima parte a traseului deci se vor cobori cand esti inca odihnit si ele sunt in stare buna. O singura neagra am coborat-o cu moguli si gheata ca la balamuc, spre sfarsit, dar nicio clipa in toata tura nu am simtit ca vreo partie imi depaseste abilitatile. E adevarat ca ma si obisnuisem cu schiurile (cred ca daca faceam in prima zi tura asta cedam nervos dupa a doua partie). Si nu am obosit atat de mult ca in ziua precedenta, desi m-am dat considerabil mai mult, mai dificil, mai tare. A trebuit sa ma tin dupa nebuni. Dar exact cum le spuneam si baietilor, nivelul creste odata cu nivelul grupului – si s-a intamplat probabil ceea ce mi se mai intampla in mod uzual in ture: turele grele ma lasa mai putin obosita decat cele usoare.
Circuitul n-a fost in sine un circuit, pentru ca noi cum vedeam o partie care ne placea, cum o dadeam de doua-trei ori, sau ne rupeam de circuit si tot asa. De exemplu am luat un scaun de 2 sau de 3 ori numai ca sa ne spalam ochii pentru ca trecea peste rampe amenajate pentru acrobatii si se vedea de sus tare fain cum sareau/ se chinuiau diversi.
In total aplicatia a aratat aproape 80 de km facuti in ziua respectiva, dar sigur inclusiv cu cei din instalatii. Deci undeva pe la 40-45 coborati efectiv.
Si toata lumea schiaza bine, si partiile nu sunt aglomerate, si ai loc sa te dai oricat, oricum, oriunde :). Si-s frumosi Dolomitii, mi-au placut cel mai mult pana acum. La egalitate cu Alpii din Chamonix si Les Houches. Cot la cot acolo.
Si pentru 1 euro turnichetul, organizai si un slalom mic :).
:).
Nu regret nicio secunda ca mi-am carat aparatul si obiectivele in spate in aproape toate zilele. Si am reusit performanta sa nu cad nici macar o data ;). Realitatea e insa ca in aceasta ultima tura l-am scos doar de cateva ori (am fost prea ocupata cu altele :)).
Si acestea fiind spuse, inchei aici. Vedem ce-o mai urma. Orisicum trebuie organizata urmatoarea iesire, care probabil ca va fi prin Franta pe undeva.
Iar daca vreti detalii mai multe despre Sella Ronda, gasiti, cum spuneam, in postarea anterioara.