Chamonix-Les Houches. Schi la poalele lui Mont Blanc
De fiecare dată când am ajuns la Chamonix, am ajuns oarecum pe nepregătite, pe un soi de fugă de tipul “hai că tot suntem în zonă, să dăm o fugă, mno'”. Așa și în iarna lui 2013 (wow, 2013!) când am plecat efectiv pe nepusă masă până la Munchen ca să mergem la Basel ca să stăm pe lângă Geneva ca să mergem câteva zile la schi în Franța. O scărpinare pe după ceafă cumva, dar nu mi-a părut rău de ea nici măcar o clipă, ci dimpotrivă, n-a fost decât o ocazie să mai petrecem puțin timp împreună cu niște oameni dragi în niște locuri extraordinare, chiar dacă am cam fugit după avioane ca să facem asta.
Așa că unde mergi la schi dacă te afli prin această zonă în acest circuit?
În cele 4 zile avute la dispoziție noi am ales să ne oprim jumătate zi la Gstaad în Elveția (în drum spre Nyon), să petrecem două zile superbe în Chamonix-Les Houches, iar unii dintre noi să ne rupem picioarele într-un alt cadru feeric la Morzine-Avoriaz (Portes du Soleil) (nu, nu eu, eu le aveam rupte deja într-un alt cadru și mai feeric de mai demult).
De stat am stat lângă Geneva, la Nyon, la o reuniune prietenească, iar de acolo am făcut cele două ture de 1,5 ore cu auto până în cele două binecunoscute stațiuni de schi din Alpii Francezi.
Chamonix-Les Houches/ Saint Gervais, aflată la 6 km de Chamonix, este cunoscută drept un soi de zonă de schi potrivită cu predilecție pentru familii – și marketată ca atare – însă din punctul meu de vedere este un loc absolut minunat pentru toată lumea deopotrivă. Adevărat, dat fiind faptul că întreaga zonă Chamonix este renumită pentru posibilitățile de schi pe piste dificile și mai ales off-piste, este cumva firesc ca Les Houches, care este cea mai prietenoasă arie din punct de vedere dificultate, să fie promovată ca atare. Marele atu acolo, din punctul meu de vedere, este schiul de o calitate excelentă la o altitudine mai joasă, cu multe coborâri prin pădure, într-un cadru natural de o frumusețe inegalabilă. Adică ce să vrei mai mult decât să ți se desfășoare tot masivul Mont Blanc 360o în fața ochilor, și atât de aproape? Poate doar să îl cucerești, dar n-ai pierde atfel perspectiva panoramică globală? :).
Domeniul de schi din Haute-Savoie se află la o altitudine între 950m și 1900m și are undeva în jur de 50 de km de pârtii ce foșnesc prin pădure, lucru care te face să redescoperi la nesfârșit cred, frumusețea acestui mod de petrecere a timpului în natură. Pe lângă pârtiile foarte prietenoase verzi, albastre și roșii (în număr de vreo 25) – ce fac zona perfectă pentru schiorii începători sau intermediari, Les Houches este gazda uneia dintre probele de coborâre din circuitul masculin de Cupă Modială la schi alpin – Kandahar/ “La Verte des Houches”, facând-o la fel de potrivită și pentru experiențe mai avansate. Din categoria “trivia”, Les Houches este una din zonele de antrenament pentru echipa franceză de schi alpin.
[fusion_separator style_type=”none” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” class=”” id=”” sep_color=”” top_margin=”7″ bottom_margin=”7″ border_size=”” icon=”” icon_circle=”” icon_circle_color=”” width=”” alignment=”center”][/fusion_separator]
E loc pentru toate categoriile – schiori, snowboarderi, schi fond, schi de tură, snow-park; off-piste ceva mai puțin decât ce ar oferi alte locuri foarte aproape în zonă, însă se pot face coborâri foarte faine prin pădurea de conifere sau pe lângă pârtii.
Sus la Prarion și la Bellevue sunt două pârtii super potrivite pentru începători. În ski-pass este inclus și accesul la Tramway du Montblac (dacă sunt și persoane care nu schiază în grup, o modalitate foarte faină de a se bucura de priveliște). Și am citit că există câteva locuri special amenajate pentru copiii foarte mici (atât pârtii cât și locuri de joacă) – Ski Camp ar fi unul dintre ele, în zona de la vârful gondolei de la Prarion.
[fusion_separator style_type=”none” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” class=”” id=”” sep_color=”” top_margin=”7″ bottom_margin=”7″ border_size=”” icon=”” icon_circle=”” icon_circle_color=”” width=”” alignment=”center”][/fusion_separator]
Les Houches e un loc foarte potrivit și pentru primele experiențe în schiul de tură, există o tură marcată ce urcă de jos de la gondola Prarion până sus, într-o urcare de 840 m. Cât despre amatorii de schi fond, de fapt toată zona extinsă a Chamonix-ului are numeroase circuite pentru cele mai înguste și ușoare schiuri. Fix în Les Houches sunt vreo 3 circuite – unul scurt (2,6 km), ușor, jos, în jurul lacului Chavant, și vreo două pe sus, mai lungi (6 km și 10 km) . Plus ture pe rachete, patinoar, parapantă și alte aventuri de genul. Plus o grămadă de locuri cochete unde poți lua masa în jurul pârtiei și nu numai.
Harta de schi a zonei este suficient de explicită, plus că la sfârșitul articolului am pus câteva linkuri utile pentru informații din zonă.
Sursa: chamonix.com
Dată fiind topografia și altitudinea locului, zona este ceva mai adăpostită, reprezentând o alegere numai bună pentru momentele în care vremea nu e chiar atât de prietenoasă. Mă rog, acuma, tot din cauza altitudinii, zăpada are prima de suferit când vine vorba de temperaturi în cealaltă direcție, însă la noi nu a fost cazul și în plus partea de zăpadă artificială este foarte bine acoperită, astfel încât ultima coborâre poate fi făcută pe sub gondolă în general, chiar și atunci când temperaturile sunt ceva mai ridicate, afectând zăpada naturală de la altitudinea cea mai joasă.
Amândouă gondolele care urcă sus (atât Bellevue cât și Prarion) sunt în ruta autobuzului gratuit de schi din Chamonix. Pentru că noi am fost cu auto, nu a fost cazul să folosim busul și cel mai probabil am lăsat van-ul parcat pe undeva pe la bază, uite că asta nu mai țin minte. Cât despre ski-pass-uri, din câte știu, exista 3 tipuri de pass-uri care acoperă zona Chamonix-Mont Blanc. Vedeți în link aici informațiile de la sursă.
A! Un lucru total caracteristic acestor zone istorice din punct de vedere montan în Europa sunt instalațiile de schi, multe dintre ele având patina timpului înscrisă acolo vizibil. Les Houches este unul dintre aceste locuri – cu unele telescaune cu șezuturile de lemn de exemplu… și cu toate acestea, atât de bine se potrivesc în peisaj și atâta fac parte din farmecul locului, încât nu am cum să le trec la “minusuri”. Mai ales ca în multe locuri sunt dublate de lifturi modernizate.
Ce aș mai menționa este că Les Houches este punctul de plecare-sosire pentru binecunoscutul Tur al Mont Blancului, o tură de drumeție de 7-10 zile (appx 170 km) ce înconjoară întreg masivul Mont Blanc prin Franța, Italia și Elveția. Sper să pot scrie despre el în curând ;).
Cu sau fără fotografii, amintirea pe care o păstrez de acolo este una de o inegalabilă bucurie. Știți cum? Pur și simplu familar :).
[fusion_separator style_type=”none” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” class=”” id=”” sep_color=”” top_margin=”7″ bottom_margin=”7″ border_size=”” icon=”” icon_circle=”” icon_circle_color=”” width=”” alignment=”center”][/fusion_separator]
Și pentru că am citit chiar foarte recent un articol despre cross-country skiing (poate mă reorientez, ce să mai zic și eu), da, e și asta o variantă cât de poate de faină să te bucuri de natură. Zona e foarte potrivită și pentru așa ceva.
De data aceasta am poposit foarte puțin jos, în acest Chamonix colorat cu atâta istorie alpină. Voi pregăti cândva un articol separat despre acest “landmark” montan al lumii, perla stațiunilor montane cu vechime, punct de origine al multor episoade alpine din istorie, pe care am avut bucuria să îl vizitez atât vara cât și iarna (ba chiar fiind unul dintre primele locuri la altitudine în care am dus-o și pe Suri, pe la 7-8 luni, agățată în marsupiu, cu telecabina Le Brevent, pare-mi-se).
Până atunci însă, Aiguille du Midi (3.842 m)
Acestea fiind spuse în 2018 (căci da, abia ce am scris acest articol, spre deosebire de ultimele #skidei care erau pe blog de ceva mai multă vreme), am plecat din nou la Transalpina, din nou pe cod de ninsori, din nou pun pariu că în whiteout. Una caldă, una rece. Prea a fost vremea bună anul trecut :). Nu că aș putea sta oriunde altundeva decât pe terasă, la baza pârtiei sau la ciocolată caldă, dar măcar se dau alții. Nici măcar până în creastă nu se pune problema încă, probabil că abia la anul voi reuși să îmi pun și eu schiurile în picioare după lunga pauză. Îmi iau și laptopul cu mine, poate vă scriu despre Verbier data viitoare, sau Morzine și Portes du Soleil puțintel mai la nord de Mont Blanc, în Elveția, respectiv tot Franța.
Ture faine, tuturor!
Și pentru resurse de informare de prin zonă, câteva linkuri mai jos.
