Spre Chamonix prin St. Gallen, Basel si Lausanne

(tot 2012)

St. Gallen

Nenica, e atat de frumoasa tara asta (adica Elvetia)! Eu nu cred ca exista vreun loc acolo unde sa nu-ti clatesti ochii. In orice anotimp. Si zic asta acum, dupa ce am vizitat-o de vreo 3 ori. Si tot nu ma satur. In cazul in care chiar m-ar tenta sa plec din tara, mi-as dori un combo de genul locuit la Londra in Elvetia. Cel putin ciudat daca stai sa te gandesti :).

Din pacate nu asta va fi postarea cu multe foto frumoase de la munte din Elvetia, intrucat iesirea asta intra la capitolul “tranzit”, dar va veni ea si vremea tinerilor din Grindelwald :).

Pana atunci, daca va aflati vreodata pe langa St. Gallen, asa cum ne-am aflat noi in “Marea Aventura”, venind dinspre Munchen catre Basel, puteti face o pauza pentru o bere intr-o dupa-amiaza cu soare, ca-i un orasel dragut si linistit.

[fusion_builder_container hundred_percent=”yes” overflow=”visible”][fusion_builder_row][fusion_builder_column type=”1_1″ background_position=”left top” background_color=”” border_size=”” border_color=”” border_style=”solid” spacing=”yes” background_image=”” background_repeat=”no-repeat” padding=”” margin_top=”0px” margin_bottom=”0px” class=”” id=”” animation_type=”” animation_speed=”0.3″ animation_direction=”left” hide_on_mobile=”no” center_content=”no” min_height=”none”]

In mod normal ar trebui sa fie si plin de studenti :), pentru ca e unul din hub-urile importante in zona (una din cele mai faimoase scoli de Business din Europa e in St. Gallen), dar acum nu va inchipuiti vreo atmosfera, ca nu e cazul :). Astia-s toti mega linistiti :).

Si daca mai e loc si de o minuta libera, noi am dat o plimbare si in jurul catedralei baroce reper-al-orasului si nume Abbey of Saint Gall, caci in acest grup nu se poate sa ratam niciun lacas de cult de acest fel :). Si pentru cine reprezinta un interes, catedrala e renumita pentru biblioteca faimoasa cu volume foarte foarte vechi, chiar din secolul 9.

Ma rog, unii la catedrala, altii la bere si altii la borcanele cu piure si viermuiala. N-am stat mult ca nu prea ai ce face really :). Si ne astepta cineva in Basel sa venim repede-repede.

Basel

Pentru unii deja a doua casa, hop si noi bineinteles. N-o fi bine sa ai prieteni prin lume, asa? Sa ai tot timpul acces la informatii din interior, sa mergi numai in locuri de interes, numai in locuri stiute?

Am stat putin in Basel, doar vreo 2 zile, cat sa ne recuperam permisul si sa vina week-endul ca sa putem pleca toti. Am incercat in disperare sa facem planuri, dar pur si simplu nu am reusit. Am zis ca lasa ca mai vedem pe drum. Sa mergem catre Sud, ca e Sudul Frantei, ca e in continuarea coastei, in Italia, ce mai conta? In drumul nostru trecem muntii, mai vedem. Chamonix-ul nici nu era pe lista initial.

Intre timp am gustat putin din viata de zi si de noapte din Basel.

Basel e cam al treilea oras ca marime din Elvetia, e fix pe granita cu Germania si Franta, motiv pentru care e de preferat sa iti faci cumparaturile in Germania :). Ceea ce am si facut (noi desigur eram caine surd la vanatoare n-aveam nici de unele nici pentru copil mancare, nici multe alte chestii de care aveam nevoie pe drum).

Revenind, ca si centru cultural in Elvetia, Basel e printre cele mai importante, dar si mai important e banutzul si industria farmaceutica – daca numele de Roche si Novartis va spun ceva, ambele au sediul central in Basel :), pe malul Rinului.

Malul Rinului este dealtfel si locul de socializare al tinerilor din Basel, iar una din ocupatiile cele mai fancy smency este urmatoarea: iesi frumos la rau, nu inainte insa de a-ti cumpara o papornita speciala colorata cu snur circa 30 CHF. Stai ce stai pe mal, iti bagi hainele in papornita si ii dai la vale in apa dupa cum te tine fizicul si predispozitia la hipotermie. Echivalentul iesirilor la “iarba verde” 🙂 de la noi. Poti sa faci si naveta la servici pe celalat mal daca te tine, antrenament bun si moca pentru triatlon/ IronMan, elvetienii sunt sportivi asa :). Apoi iesi din apa, te imbraci si pleci unde ai treaba.

Si desigur ca anual exista si Rhine Swim Day, cam asa (observati va rog papornitele colorate pe post de colac):

[/fusion_builder_column][fusion_builder_column type=”1_1″ background_position=”left top” background_color=”” border_size=”” border_color=”” border_style=”solid” spacing=”yes” background_image=”” background_repeat=”no-repeat” padding=”” margin_top=”0px” margin_bottom=”0px” class=”” id=”” animation_type=”” animation_speed=”0.3″ animation_direction=”left” hide_on_mobile=”no” center_content=”no” min_height=”none”]

Zice-se ca numai cei care s-au aventurat sa inoate in Rin inteleg cu adevarat sufletul orasului… deci ati auzit fetelor.

Noi ne-am bucurat insa doar de doua zile pe-afara si de privelistea de pe mal. Apoi ne-am plimbat destul de mult prin oras si a venit din nou momentul sa inchidem usa dupa noi, nu dupa incercari repetate de a lua legatura cu diversi curieri care, in acest drept si reglementat spirit european, daca nu scrie nene pe usa numele XY atunci n-are cum sa fie coletul pentru XY, chiar daca proprietarul apartamentului e YZ si asa scrie pe usa. Si deci am organizat si o fugareala a curierului pentru recuperarea permisului ca sa putem sa plecam.

Si-am plecat. Si ne-am oprit nitzel pe autostrada intr-o harmalaie si intr-un McDonald’s ca sa ne hotaram unde mergem, ca doar nu avuseseram 2 zile pline in Basel + apartament de expati + internet la nas sa o facem. Si ne-am apucat sa cautam si niste cazari tot atunci, pe wi-fi-ul de mare angajament de la Mc si pe netbookul meu :), ca am ajuns noi la concluzia ca vrem totusi la Cinque Terre si in Italia e toata lumea in vacanta si mai mult ca sigur ca o sa avem ceva probleme din acest pdv.

Ne-am saturat repede sa cautam cazari (daah!), am trimis cateva cereri pe HomeAway si am plecat, mai ales ca nu am gasit nimic luxury si gratis la prima mana si am zis sa incercam mai tarziu 🙂 🙂 :).

Lausanne

Mai tarziu am ajuns in Lausanne, pe malul lacului Geneva. Daca e sa te iei dupa mal, zona emana acel aer de lux conservator pe care il emana toate orasele astea mai mici sau mai mari de pe malul lacului Geneva. Super european si cumva imbatranit si static, asa. Daca e sa te iei dupa centru, mi-aduc aminte destul de multi tineri si o atmosfera vesela si placuta.

Tinerii din Lausanne 🙂

Imi pare rau, dar e tot ce imi amintesc. Malul Lacului Geneva si un peisaj impresionant cu Alpii in fundal (nah, fiecare retine ce-l intereseaza :)). In rest este blank. Ba imi mai amintesc ca au un metrou foarte interesant si high-tech pentru cat de mic e orasul. Cica cel mai mic oras din lume care are un sistem de tranzit rapid :).  De ce n-ati facut ceva mai multe foto fetelor?

Acuma, am cautat si eu pe internet, ce sa fac 🙂 Evident catedrala in centrul vechi, pietonal (una dintre cele mai impresionante din Elvetia) – nu mi-o aduc aminte desi nu cred ca n-am trecut pe-acolo, imposibil :). Comitetul International Olimpic si Muzeul Olimpic – nah, Lausanne = Olimpiada, toata lumea stie asta :). Eu nu pot oferi informatii prea multe de data asta, dar daca va intereseaza mai multe despre Lausanne, uite aici.

Posibil ca in Lausanne a inceput sa ne intereseze unde dormim, ca se facea de dupa-masa, asa :). Am decis sa trecem muntii prin prima bucata din Route des Grandes Alpes (vezi, cine e pasionat de ciclism a stiut 🙂 ), si sa cautam o cazare prin Les Gets sau pe-acolo, sus pe munte. Initial ideea fusese sa parcurgem ruta pana mai incolo inspre Franta, dar cum mai devreme in cursul zilei Nisa pierduse teren in fata Italiei, drumul nu se mai potrivea 100% cu destinatia. Plus ca Chamonix-ul era periculos de aproape si fix in drumul catre Italia.

Zis si facut. Am infruntat traficul de la ora 18:00 si am inconjurat jumatate de lac, trecand si oprindu-ne nitel si prin Vevey la locul de joaca, pe pajiste :), nu am mai oprit in Montreux ca se facea tarziu si am luat-o-n sus.

Desi nu e nici pe departe cea mai spectaculoasa parte din Route des Grandes Alpes, bucata pana in Les Gets tot a fost foarte frumoasa. Noi aveam sa revenim pe-acolo in urmatoarea iarna la ski. Iarna e si mai frumos :).

De dormit nu am reusit sa dormim in Les Gets, intrucat sistemul in zona e “inchiriezi chalet-ul cu saptamana” si absolut toate erau orisicum full (noi voiam 1-2 nopti, un cottage/ un chalet din acela dragut de lemn, micut, cochet, bineinteles ca nu s-a putut). Ne-am calcat pe inima si am mers sa intrebam si la hotel, n-aveam loc. Ne-am invartit prin Les Gets (frumos loc, revin si zic, raman cu vorbele ca foto nu estem) pret de vreo ora pana s-a inserat si n-am ajuns la nicio concluzie decat ca tre’ sa plecam inspre urmatorul orasel. Si vedeti de ce zic ca documentarea e importanta? Ca daca eram putin mai familiarizati cu zona, mai bine ne intorceam putin si mergeam inspre Morzine, un loc la fel de frumos (ambele orasele sunt de fapt binecunoscute statiuni de ski in zona Portes du Soleil, desi sansele sa gasim ceva liber erau la fel de mici), si nu continuam inainte ca sa ajungem pana la urma sa dormim in cel mai urat si cel mai mic hotel din Franta :):).

La Cluses. Fratilor, n-aveti ce sa cautati acolo niciodata. Orice ati face, continuati sa mergeti mai departe 🙂 :).

Cluses

O sa aloc un singur paragraf. Este vorba de un oras in care exista doar doua hoteluri. Iar pentru seara petrecuta in Cluses eu si cu Iri am fost responsabile, pentru ca P. a zis sa continuam pana in Chamonix, dar noi am insistat ca e prea obosit si el si Suri. Era deja aproape 11 seara, miezul noptii practic, dupa alte cateva opriri pe drum. In fine, nu insist, platim 60 de euroi/ metru patrat de camera in care incapea doar patul (nu uitati, este vorba totusi de Franta, spatiile largi nu sunt o caracteristica a locului), si adormim bustean cu totii.

Cat despre Surina, asta s-a nascut pentru road trip, totul a fost dintr-un peisaj prea fain cu ea ca sa nu incurajez si pe altii sa faca la fel :).

Si ne trezim a doua zi, rontaim un mic-dejun si decidem sa plecam catre Chamonix.

Acum, imi aduc aminte ca in sufletul meu era o amestecatura de chestii. Tot drumul m-am chinuit sa conving lumea sa stam mai mult in Chamonix, pentru ca sunt lucruri foarte frumoase de facut si de vazut – spre deosebire de Italia aia obosita si veche. Initial nu toti au fost foarte receptivi si m-am izbit de ceva reticente cam dureroase. Inclusiv acum mi se cam strange inima cand ma gandesc (deci nu erau numai hormonii). Dar ma bucur mult ca intr-un final glorios (presarat insa si cu multi nervi) am reusit sa smulg 2 zile din 6 si pentru sufletul meu 🙂 :). Nu ca restul vacantei n-ar fi fost frumoasa, dar sincer vorbind, faceti o comparatie intre Chamonix si Cinque Terre si spuneti-mi adevarul. Ca intr-un final au ajuns mai toti la concluzia ca… nu suporta comparatie 🙂 🙂 :). Ne vedem la urmatoarea.

PS: Foto Credit cu multe multe multumiri, ca pana la momentul asta e tot ce ne-a ramas :): Ela

[/fusion_builder_column][/fusion_builder_row][/fusion_builder_container]