Colțul Gălbinele Bucegi. O Creastă Aeriană
TRASEU
Bușteni – Refugiul Coștila – Valea Gălbinelelor (firul principal) – Strunga Colților – Colțul Gălbinele – retur prin Valea Gălbinelelor (firul secundar)
9 ore
Cum simt nevoia sa scriu despre o tura frumoasă si linistita, n-am stat prea mult sa ma gandesc pe care sa o aleg dintre zecile de ture ce asteapta cuminti sa se astearna pe hartie.
Coștila. Valea Gălbinelelor. Colțul Gălbinele Bucegi. Prin zonă cumva, căci s-a intamplat demult si uite că nu mai stiu exact. Cu Raluca și Marian, octombrie 2009, acum câți ani oare deja?
Faptul ca avem fotografii din aceasta tura este doar o pura intamplare, caci aparatul nostru a zburat din creasta direct in Valea Coltilor de unde tot ce s-a mai putut recupera a fost cardul, insa as spune ca faptul ca Marian s-a aruncat practic dupa el peste creasta a fost pe cat de spectaculos pe cat de imbucurator ca uite, acum, avem cu ce ne mandri si aminti.
S-a intamplat in felul urmator – noi am zis de-o zi, rapid, scurt, de incalzire pentru mine. Marian a zis veniti ca lipim cu o tura de week-end. Eu eram la vreo doua luni de la recuperarea la genunchi si la prima tura in afara traseelor marcate, dupa ce reusisem sa ma misc destul de bine in Creasta Sudica cu doua saptamani inainte si bineinteles ca prinsesem curaj.
Cât despre Gălbinele, realmente nu mai stiu exact daca am urcat pe firul principal si ne-am intors pe valcelul secundar sau invers. Ar fi fost o treaba buna sa pot tine minte acest tip de detalii, însă cel mai probabil acel neuron a plecat impreuna cu un pampers sau ceva pe apa sambetei și dus a fost. Cred totusi ca am urcat pe firul principal, pentru ca retin ca inainte de Strunga Coltilor am trecut pe la “Hotel Galbinele” pentru o incursiune in bogata istorie alpina a peretelui cu acelasi nume aflat chiar in fata noastra, identificand trasee precum Hornul Coamei sau Traseul Furcilor & such.
La noua și jumătate deschideam usa Refugiului Costila, pentru ca apoi să ne echipăm și sa incepem urcusul, initial pe Valea Costilei (malul din dreapta, cum urcam) si apoi brusc la dreapta pana in saua Coama cu Jnepeni.
Valea Costilei
Imediat am coborat pe versantul opus si am ajuns sub confluenta Vaii Galbinelelor cu Valcelul Secundar. Am continuat printre lemne și stânci, cum spuneam (sper bine) pe firul principal al vaii (din stanga cum urci, grad de dificultate 1B), trecand peste diverse saritori, hornuri nu mai stiu cate la numar, Emilian Cristea zice ca cinci. Am trecut rand pe rand pe langa legaturile catre diverse trasee tehnice din Peretele Galbinelelor (Traseul celor 3 Surplombe, Hornul Coamei) si am ajuns intr-un final deasupra obarsiei Valcelului Secundar si apoi in Strunga Coltilor.
Iar noi printre lemne și stânci, cum spuneam (sper bine) pe firul principal al vaii (din stanga cum urci, grad de dificultate 1B), trecand peste diverse saritori, hornuri nu mai stiu cate la numar, Emilian Cristea zice ca cinci. Am trecut rand pe rand pe langa legaturile catre diverse trasee tehnice din Peretele Galbinelelor (Traseul celor 3 Surplombe, Hornul Coamei) si am ajuns intr-un final deasupra obarsiei Valcelului Secundar si apoi in Strunga Coltilor.
Asa de mult imi place aceasta fotografie… O aveam si prin casa la un moment dat
Din Strunga am escaladat apoi un perete de vreo șase metri care ne-a scos la capătul spinării stîncoase ce precede Colţul Gălbinelelor
Spinarea, ascutita si ingusta, este insa foarte delicata si frumoasa. Fara dificultati tehnice deosebite, dar cat se poate de aeriana.
Pana la momentul respectiv am tot ras toata tura ca pe aceasta portiune-cheie a traseului multa lume prefera sa incalece creasta din motive de ingustime, inaltime, echilibru precar si senzatie de cadere libera pe oricare din parti. Marian s-a distrat cu siguranta cu multe ocazii privind la diversi amarati ca noi cu pantalonii tremurand pe ei la parcurgerea acestei bucati.
Am continuat pe creasta inca putin
Cabana Vf. Omu cu Valea Cerbului
La 13:30 eram sus in jenepenis – deosebita pozitionare si amplasament – unde am luat o mica pauza, cautand la vreo 50 de metri mai jos ursul de sub Coltul Galbinele, care a tot aparut prin ture cu diverse ocazii. Astazi aparent dormea sau nu era prin zona. Nu ca mi-as fi dorit cine stie cat sa il vad.
E singura foto pe care o am cu locul…
Toamnă colorata afara, o vreme atat de frumoasa, un soare atat de caldut… o iesire asa de linistita, necomplicata si frumoasa. Cu oameni relaxati si relaxanti; adica ce sa vrei mai mult de la o zi de stat pe-afara? Nu as mai fi plecat. Nimic nu se compara, pe cuvant.
Aici din pacate se opresc atat pozele noastre cat si amintirile mele detaliate legate de traseul de intoarcere. Pozele se opresc pt. ca Raluca reusit sa-si arunce aparatul in Valea Coltilor (de unde Marian a mai recuperat doar cardul – foarte tare, oricum), iar amintirile legate de traseul de intoarcere sunt destul de fractionate orisicum. Presupun ca am luat-o inapoi si am facut rapel pana in Strunga Coltilor de unde am coborat apoi prin Valcelul Secundar. Retin vreo 2 rapeluri intunecoase si o coborare abrupta prin niste poteci prafoase.
Recunosc ca la tura asta n-am fost asa de atenta la capitolul orientare si pe unde am luat-o, pentru ca am povestit foarte mult si nu mi-au fost ochii la drum. Nu stiu daca m-as descurca sa mai ajung inca o data pe-acolo si cum ar trebui sa o iau ca sa nu ajung in balarii. Dar e un traseu pe care l-as reface oricand, pentru ca e scurt, lejer si cuprinzator, cu o perspectiva deosebita si pe vreme buna capatul e un loc grozav de picnic.
Cred ca pe la 5 eram deja jos la Caminul Alpin dar literalmente amintirea acelui moment mi-a parasit creierul. Mai tin minte doar ca Marian urma sa plece a doua zi cu Marius si cu inca vreo 2 chiar in Hornul Coamei si ca a fost o tura faina ca am vorbit seara la telefon.
Asadar, am ramas mai mult cu senzatia unei ture reusite decat cu descrierea ei amanuntita – si sper sa mai ajung pe-acolo ca merita.
Daca citeste cineva aceasta postare si constata ca am gresit in descriere cu ceva fundamental, va rog sa imi spuneti neaparat ca sa corectez. Pentru descriere l-am recitit pe Cristea ca sa imi improspatez memoria.
Toate foto-s facute cu aparatul Ralucai. Majoritatea-s facute de Marian. Si-mi plac tare mult, ca de-aceea au mai scapat nefacute cu subsemnata.
Traseu: Bușteni (Căminul Alpin) – Refugiul Coștila – Valea Gălbinelelor (firul principal) – Strunga Colților – Colțul Gălbinele – retur prin Valea Gălbinelelor (firul secundar)
Marcaj: Traseu Nemarcat; Văi si creste alpine cu grad de dificultate 1B;
Durată: 9 ore
Când: 09 Octombrie 2009 | Cine: Marian Anghel (rucksack.ro), Eu, Raluca | Tură de 1 zi